separatio

[Dulmin Aurel]

   

  Mă pierd în nimicuri.
  Mă pierd printre figuri de stil și metafore.
  Însăși tu ești o metaforă,
o metaforă pe care am pierdut-o printre gânduri.
  De-atunci de când m-ai părăsit.
  De-atunci de când ai deschis calea spre acele
curcubeie,
curcubeie ale singurătății ce-și țin hora în jurul
gândurilor mele moarte.
  De când să fie?
  De o zi, de două,
de-atunci de când pașii tăi
călcau neantul cu numele „DESPĂRȚIRE”

[Vasilisia Lazăr]

Un poem sincer și introspectiv, în care tema despărțirii este redată printr-un limbaj direct și metafore sugestive. Sentimentul pierderii și al rătăcirii interioare se simte autentic. Finalul concentrează durerea într-un cuvânt-cheie puternic: „Despărțire”. Aici, simplitatea lucrează în favoarea emoției. 

[Ioniţă Gabriela]

frumos, frumos!

[Grig Salvan]

„tu ești o metaforă/ o metaforă ce-am pierdut-o printre gânduri”. Frumos spus. Sau „curcubeie ale singurătății ce-și țin hora în jurul/ gândurilor mele moarte”...

[Maria Mitea]

 -  curcubeie

ce apar după o ploaie de lacrimi

se strâng          dansând            în jurul tău,

până la

sufocare. -  Dulmin Aurel, aveț o poezie aici, 

- iar eu cred că doar despărțirile ne mai apropie

 în nopatea 

când o lacrimă toarce firele a o mie de vieți, 

… și ne vom trezi într-o zi,  când pământul se va umple de despărțiți

în zbor  … 

[Dulmin Aurel]

Da! Sunt acele curcubeie ce apar după o ploaie de lacrimi și se strâng, dansând în jurul tău, până la sufocare.

Despărțirea, un cuvânt ce ar trebui eliminat din dicționar.

[Maria Mitea]

”curcubeie ale singurătății ce-și țin hora în jurul
gândurilor” - mi-a plăcut 

[chindea maria elena]

„Tot răul din lume duce spre bine”! Totul ține de excavările interioare!