Scrisoare
Ce veşti să-ţi dau? Nimica nou
Acelaşi sentiment mă bate
Iubire strig şi drept ecou
Primesc răspuns, singurătate
Şi mă scufund în ochii tăi
Ca-n două lacuri glaciare
Să cat pe neştiute căi
Tandreţe poate sau uitare
Zadarnic, nu-i nimic în plus,
Nu vrei să-mi dai nicio speranţă
Urmez firesc al vieţii curs
Şi dragostea e o restanţă.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de bolache alexandru pe Aprilie 8, 2016 la 9:08pm
-
O scrisoare romanță! Am citit cu plăcere!
-
Comentariu publicat de Ionica Serbov pe Aprilie 8, 2016 la 6:50pm
-
Incertitudine, deziluzie și resemnare. Un suflu poetic cu care nu m-am mai întâlnit în creațiile dumneavoastră. Să fie această „Scrisoare” un tribut plătit cu moneda calpă a singurătății? Dacă este, atunci valuta nu recuperează nimic, ci doar sporește inutilitatea răscumpărării. Cu scuze pentru interpretarea prea subiectivă, vă recomand să reveniți cu astfel de poezii.
-
Comentariu publicat de Corina Militaru pe Aprilie 8, 2016 la 1:12pm
-
De data aceasta fără zâmbete, dar frumos! :)
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Aprilie 8, 2016 la 2:06am
-
Fără mari artificii artistice, însă revanșează prin mesajul profund uman.
da Coza
-
Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Aprilie 7, 2016 la 6:47pm
-
O notă tristă intre atâtea vesele cu care ne-ai obisnuit , dragă Mony. E frumos, am citit cu plăcere
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Aprilie 6, 2016 la 9:26pm
-
O ''Scrisoare'' tristă, frumos compusă:).
am citit cu plăcere.
Insignă
Despre
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite astăzi
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2020 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE