RONDEL IN FORMĂ DE INEL

[Ionel Mony Constantin]

                                               Dnei Iris Marinov

Rondelul meu e-n formă de inel
Ca tu să-l porţi pe degetul tău mic
Va fi ca floarea unui stânjenel
Cu piatra mov sau nu va fi nimic

Să nu ţi-l pui ca piercing în buric
Sau chiar mai jos, în locul cel mai cel
Rondelul meu e-n formă de inel
Ca tu să-l porţi pe degetul tău mic

Vorbind prin vers, în felul său unic
Vrea să îţi amintească de acel,
Care l-a scris, îndrăgostit un pic,
Deşi-i  pensionar, burtos şi chel.
Rondelul meu e-n formă de inel

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

:)

Iaca, dacă-am venit mai târziu, am pierdut.

Încântător!

[Gabriela Grădinariu]

:))) Fermecător, sunt invidioasă!

[Ionel Mony Constantin]

Pe fondul apariţiei unor poezii tot mai sumbre, care au început să înnoreze cerul senin al siteului nostru, am încercat să aduc o rază de lumină şi un zâmbet pe feţele celor care mă citesc. Tuturor le mulţumesc pentru răbdarea avută.

O notă specială. Am încercat să înţeleg motivul pentru care dnei Iris Marinov i-a plăcut în special prima strofă, şi recitind cred că am reuşit. Evident numele! Ca urmare am să-mi permit să-i dedic rondelul în intregime. In ceea ce o priveşte pe Mihaela Popa selecţia domniei sale s-a oprit ceva mai jos.

Nu in ultimul rând, cred că este mai mult decât evident pentru toată lumea că în ultimele versuri este vorba de cu totul alt pensionar decât subsemnatul:))

[Sofia Sincă]

Cu bucurie şi sensibilitate, cu fantezie uşor umoristică, rondelul place mult, începând de la titlu!

Sofy