Rondel de primăvară

[Valeria Merca]

 

Pe-ascuns, pădurea-mamă

Bezele dulci trimite.

Un susur prin răchite

Melancolii reclamă.

 

S-ar vrea luate-n seamă

Vântoase rătăcite...

Pe-ascuns,  pădurea-mamă

Bezele dulci trimite.

 

Mai stau la rând prin vamă,

Cinteze ostenite,

De ţipăt răguşite,

Pe-a cerului maramă;

Pe-ascuns,  pădurea cheamă.

 

[Valeria Merca]

Am avut rezerve, drag d-le da Coza, pentru versul  final, chiar si pentru alte expresii din text. Varianta propusa mi se pare mai buna (fiind vorba de o poezie cu forma fixa). Va raman indatorata pentru sugestiile obiective pe care mi le dati.

Pretuirea mea!

[gina zaharia]

M-am plimbat prin verdele primăverii tale, prin liniștea aducătoare de melancolie, și am respirat blândețe.

Cu drag și prețuire,

[Ion Lazăr da Coza]

Nu cenzurăm nimic, Sofia! Însă părerea despre scris și scriitură trebuie făcută, sub formă de eseu, în Grupul respectiv (îl știi, da?), și nu pe pagina cuiva anume! Nu-i de bonton!

Eu am teracotă. Ce-ar fi să-mi vină un musafir și să spună că toți cei care au teracotă sunt niște troglodiți? Poate să-mi critice teracota că scoate fum, dar în niciun caz să mă beștelească fiindcă am teracotă...

Valeria, sugestie pentru ultimul vers: Pădurea blând le cheamă. > Fățiș, pădurea cheamă...

da Coza

[Valeria Merca]

Laura, Ana , va multumesc si voua pentru semnul lasat!

Drag si pretuire,

[Valeria Merca]

Dragos, iti multumesc mult pentru comentariu. Prezenta ta imi este intotdeauna benefica. 

Pretuire,

[Valeria Merca]

Lisia, multumesc mult!

Pretuire si drag,

[Valeria Merca]

Corina, Angelina, va  multumesc!:)

Drag si pretuire,

[Sofia Sincă]

Într-un site de tip cenaclu, am înțeles că fiecare poate/are drept să-și spună părerea proprie, fără a fi obstrucționat. De fapt scrie și la regulament, dacă mai țin eu minte. Fără cenzură și să nu fim nedreptățiți indiferent de părere, chiar dacă ea nu coincide cu a masei mari de cititori.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Valeria,

Vasilisia a spus tot ce era de spus aici. Este adevărat, forma fixă implică virtuozitate şi stăpânire a normelor prozodice. Doar cei ce au încercat pot înţelege. Greutatea vine de la tiparul impus în care tu, în calitate de autor, eşti obligat să scrii. Este maximum în ceea ce priveşte versul clasic. 

Acum, trebuie să mai acceptăm şi un alt aspect! Sunt cititori care nu rezonează cu poezia clasică, nu rezonează cu forma fixă. Sunt chiar împotriva clasicului, considerându-l demodat. Este normal. Avem gusturi diferite, rezonanţe diferite, în fine... sunt degetele de la o mână diferite între ele, dar oamenii!

Trebuie să acceptăm că există cititori cărora nu le place ceea ce scriem. Eu cred că este normal. Şi mai normal ar fi ca acest lucru să se spună direct, iar părerea lor să fie acceptată.

Mergând mai departe, rondelul tău sună foarte bine şi este foarte bine realizat din punct de vedere tehnic. Te-ai încadrat foarte bine în cerinţa rondelului ca formă fixă.

Remarc versurile:

Un susur prin răchite

Melancolii reclamă.

[...]

S-ar vrea luate-n seamă

Vântoase rătăcite...

Scrie mai departe formă fixă, dacă tu aici rezonezi! 

Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Eu știu că atunci când nu-ți place un canal TV, ai la dispoziție telecomanda pentru a alege ce dorești. Atunci când nu-ți plac rondelurile sau alte poezii în formă fixă, nu deschizi pagina respectivă, mai ales când la titlu scrie „rondel”. Când totuși deschizi un rondel fără ca nimeni să te oblige, știind din start că nu-ți face plăcere să citești o astfel de poezie, și te apuci să critici fără a avea vreun argument, ce vrea să însemne oare? Cu asta cred că am spus ce aveam de spus.

Felicitări, Valeria! Mie mi-a plăcut. Știu cât de greu se scrie poezia clasică și mai ales cea cu formă fixă, atunci când aceasta are tot ce-i trebuie.