Riscul de-a fi român

[Costel Zăgan]

(Ne)fericirea-i un risc pe cont propriu

Scris-a poetul cu bucuria făcută sul Și

cu inima ca un trăgaci de armă epuizat

mor(t)al Pe locuri fiți gata foc cu foc Se

face unirea Cine are poeți încă nu e 

pierdut Cine are poeți are încă trecut 

Totuși

viitorul fiind de aur E disponibil în limita 

stocului Așa că până una-alta iubiți-vă pe tancuri

Fir-ați-ai dracului să fiți

de monștri de doi bani

daci și romani

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

[Ion Lazăr da Coza]

Câte o înjurătură la casa omului, nu strică!

da Coza

[Sofia Sincă]

Un zâmbet nefericit mi-ai smuls... Da, există și poeți români și nu puțini, dar, din păcate și monștri.

Un poem ce dorește să lase ecou, chiar și etern.

Am citit cu interes și plăcere,

Sofy