Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[Sofia Sincă]

Senzualitate, trezirea simultană a simţurilor dintre penel şi vers fac minuni.

Pictorul pune în evidenţă vitalitatea prin care-şi încarcă forţele, iar poetul entuziasmul exuberant al cuvântului.

Rezultatul? Divina combinaţie a reveriei albastre.

Maximă preţuire, Sofy!

[gina zaharia]

Parcă nu…

 

Parcă n-aş vrea să mă-nfăşori

în eşarfa de sărbătoare,

lasă-mi umărul gol,

umărul unei zile oarecare;

poate cândva, un simbol

va fi liber să zboare

prin râu de ninsori.

 

Parcă n-aş vrea să-mi desenezi

conturul unui sărut,

pe malul fără sălcii aş rătăci;

să nu-mi vii prea mult,

dacă lacrima serii mă va iubi

voi şti să ascult

tăcerea dintr-un vis de amiezi.

 

Parcă aş rupe filele toate

să le definesc altcumva,

să mă ascund într-o tulpină departe

să-ţi fiu străina ta

cu iz de lumină,

prin zori, de voi vrea,

să mă pierd în coperta de carte.

[gina zaharia]

Lisia, vocea care încearcă să nu-și piardă sunetele...

Mihaela, culori pe tonuri de vară...

Any, și noi te iubim!

Toată prețuirea pentru prieteni dragi!

[mihai catruna]

[Any Dragoianu]

Va iubim, arta si cuvintele au naufragiat ... frumos proiect! 

[gina zaharia]

Bonnie, albastru ți-e locul în care poposești, cu siguranță vei împleti șoapte pe anotimpuri de vis.

Acolo, în tabloul  artistului, stropul de invidie dispare...:))

îmbrățișări (și din partea lui Cătrună!) :)

[Vasilisia Lazăr]

Că-s vocea spartă-n dinastii albastre 
Și stea pe-o sete prăbușită-n rod,
Tu știi că numai umbrele sihastre 
Închid lumini de dincolo de pod?

Superb, Gina!

Mihai, spuneai ceva de pierdut clipe? Poate ai vrut să spui de câştigat.

[gina zaharia]

Adesea poposesc într-un torent
De vise răvăşite-n armonie,
La pieptul meu le strâng într-un buchet
Şi le sfinţesc cu trecere-argintie...

Totdeauna drag de trecerea ta, Sofy!

[gina zaharia]

Mihai, poate că poemele, în general, conturează altfel imaginile, dar sufletul culorilor rămâne tot în mâna artistului...

Mulțumesc și eu, alături de tine, tuturor prietenilor care trec prin  pagina noastră.

[gina zaharia]

Lisia, cât de bine transmite geneza văzută de Mihai!