Reverie albastră

[gina zaharia]

cântă-mi ramură de suflet

repetă-mi colindul din seara

în care tremurau stelele

privindu-ne

n-am reţinut versul de roșu intens

devenise prea repede torţă

şi a dispărut

poate pentru că a înflorit deodată

în culori tainice

 

cântă-mi albastru singuratic

ştiu că te strigă marea

dar fixează o altă distanţă

pentru întâlnirea secretă

din culorile tale se vor naşte viori şi poeme

cât pentru freamătul multor valuri

ce şi-au pierdut surâsul

în troienele timpului

 

sculptează-mi inima în flori de timp

apoi dă-i drumul să zboare cu noi

pretutindeni

să se-nalţe ziduri

pe care să le înţeleagă toţi trecătorii

care știu îmbrățișa valsul

pe scări enigmatice

[chindea maria elena]

Cred că iar m-am exprimat eliptic! Nu ştiu de ce cred eu că cineva ar trebui să-nţeleagă spectacolul privind şi în culise şi dincolo de... Voi făceaţi referire la fragmentul respiraţiei omeneşti în care silabele fizice ale reveriei se pot opri!!!! Eu mă refeream la corpul energetic al creeaţiei unde reveria voastră poate reverbera albăstrimi de magie în spiralele timpului circular... Crezi că povestea seminţei se termină când ai pus-o în pământ??? Răspunsul este atât de evident încât... Reveria care ziceţi voi (şi aşa o fi în plan fizic) că s-a terminat - e doar sămânţa......Eu şi alţii ca mine vom merge pe urmele spicelor, pădurilor, galaxiilor...Şi-atunci vom vedea ce s-a terminat!!! La câte milioane de ani după ce-a "murit" vedem strălucirea unei stele???? Spuneţi voi - care ziceţi: s-a terminat???!!! Eu gândesc viaţa la nivel de energie luminoasă, nu doar de "realitate materială"! Cum cerul este nesfârşit - nimic din ce face omul magic nu e muritor! Energia actului creator se propagă şi după ce actul şi-a rotunjit de mult lucrarea... Deci... Drag de voi şi de galaxia voastră albastră! Gerra      

[gina zaharia]

Domnule Goga, versul albastru-intens a devenit pagina zilei de astăzi pe care am prins-o pe răsărit, deasupra mării. E farul care va asculta sirenele întoarse din cântec pe cealaltă latură a nopții.

Și îmbrățișările noastre,

[gina zaharia]

Draga noastră Gerra, ai înmiresmat Reveria cu parfum de suflet!  Bănuiam  că ai pornit într-o expediție prin fiecare golf în care am trimis un cântec, știam că nu-l slăbești până nu-i șoptești un descântec despre dimineți și verde de îmbrățișări, dar că ne-am rătăcit în propria noastră cetate nu știam. Aveam trasate scările, zidurile găzduiau iederă (și ea tot albastră), câțiva pescăruși răsturnaseră o corabie pe marea cu sunete de cleștar, un pirat somnoros învățase pe de rost un refren, ce mai, se inversaseră niște file din calendar dar gata: am promis toamnei că-i vom lăsa aleile împodobite cu noblețe și devotament. Știu că pe acolo vor trece toți prietenii noștri dragi.

Te îmbrățișăm, cu mare drag! Și știi? Am înțeles că ai suflet minunat!

[chindea maria elena]

Mi-a spus cineva (sau poate am citit:))) că s-a terminat "Reveria albastră", dar eu n-am crezut! Dincolo de faptul că sunt un rebel ce nu se aliniază majorităţii, mi-am pus la lucru ochiul meu de mergător pe drumuri virgine - şi m-am înconjurat de-un râs homeric după ce el s-a întors din explorare!!!! Glumeţilor!!!!! Eu cred că doar aţi făcut o tură completă de-a lungul perimetrului cercului! Adevărata explorare spre centrul cercului începe!!!!! În cercul magic - aţi aruncat piatra de pe albul perimetru.... Cercurile pe care le va face ea în drumu-i miraculos spre centru - este adevărata broderie a magiei căreia v-aţi însumat într-o singură respiraţie!!!! Deci, parafrazând, reveria continuă... Chiar de vouă vi se pare că s-a terminat...Ecoul între în putere sunetul...Ce s-a terminat - că n-am înţeles???? Sau n-aţi înţeles voi...Îmbrăţişări de violet din ochiul magiei!!!! Drag, Gerra

[gina zaharia]

Da, Sofy, ai autograful pictorului, în culori tainice. Porți o rază din lumea artei, știu că ești bogată. Am fost fericită când Mihai ți-a dăruit acea imagine. Romanul Dulce-amar a devenit Dulce-sublim.

Oricum o parte din inima ta a rămas în această reverie.

Oare ce-mi pot dori mai mult?

[gina zaharia]

Maria, cuvintele de suflet pe care le-ai așternut astăzi în cartea de onoare, strălucesc.  Ai pășit, alături de noi,  printre viori și poeme, cu delicatețe! Mereu am știut asta!  Ne-ai așezat nuanțe de bine la fereastra gândului, ne-ai dat vad stărilor să cutreiere țărmuri cărora numai prietenii le cunosc codul...

Mulțumim, prietenă minunată!

[Sofia Sincă]

Am uitat să spun, stimaţi autori ai ''Reveriei albastre'' că suntem legaţi de suflet prin ultimul tablou afişat de Mihai. Prin altruismul său nemăsurat şi prin activitatea ta tehnică în cartea electronică a site-ului, Gina, ultimul tablou afişat reprezintă coperţile cărţii mele. Deci o bucăţică din inima mea va călători împreună cu această operă de artă care va colinda ţara, sunt convinsă şi nu numai. De ce nu?!

Sufletul mi-a vibrat încă o dată în plus când am dat cu ochii de el.

Aceleaşi reverenţe, Sofy!

 

[gina zaharia]

Pictorului îi vreau halatul multicolor cu amprentele pensulei şterse, iar poetei doresc să-i găsesc manuscrisele, notiţele de pe marginea lor, pentru a descoase versurile care mi-au răpit sufletul.

Sofy, ești magică! Nu știu cum poți fura culorile pictorului, probabil în nopțile cu lună plină, știu însă că  îți dăruiesc manuscrisele inimii mele, cu toată dragostea. Nu voi uita că m-ai încurajat să trec, cu surâsul în priviri, prin reveria acestui timp...

Mii de mulțumiri, draga mea! Și alte mii de îmbrățișări!

[gina zaharia]

Corina, mulțumim pentru că ai îmbrățișat valsul nostru pe scări enigmatice. Știu că florile-de-timp din brațele mele sunt și de la tine.

Îmbrățișări, cu mare drag,

[gina zaharia]

Da Coza, prieten drag, îmi amintesc acea zi de vară în care am discutat pentru prima dată despre acest proiect. În câteva minute Lisia a dat startul, în alte câteva minute închisorile albastre își deschideau porțile. ROGVAIV-ul își arunca surâsul peste umerii mării pe care a divinizat-o prin culori magice. Mulțumiri pentru confortul în care ne-ați răsfățat. Voi lua cu mine fotografia unui timp fără seamăn.

gina, cu drag