Ana (XIV). Regină

[gina zaharia]

Ești frumoasă, Ana, nu m-am îndoit nicicând de asta,

dar parcă astăzi privirea îți strălucește mai mult,

ca și cum soarele s-ar juca de-a răsăritul pe chipul tău,

și nu, nu e joc,

o explozie de culori îți strigă numele.

Da, ești regină, Ana,  angelică și puternică,

încrezătoare, iubită și specială,

simplă și înțeleaptă!

Tu știi cum se răsădesc florile în deșert,

cum se domesticesc lupii în mijlocul iernii

și ce liberi sunt  prizonierii din imaginile sferice,

la fel de bine cum joci roluri noi printre zodii străine,

strângându-ți la piept pruncii,

povestindu-le despre adevăr și lumină,

despre marea care trimite cerului ploi pentru lumea ta,

lumea adunată în broboada bunicii

cu griji și bucurii de tot felul.

Nu te-am auzit întrebându-te dacă pâinea de mâine va rumeni pământul

și de ce nopțile îți veghează sufletul ca o stâncă

adormită în flori-de-colț,

nici dacă așteptarea își spală cămașa în sălbăticie.

Ai învățat să fixezi ceasul după ultima eclipsă de soare,

de aceea te cred, minune,

niciodată n-ai întârziat în tabloul acela

în care ți-ai încorsetat visele,

niciodată!

 

[Nikol MerBreM]

Am citit poezia aceasta de dimineaţă. Am pus-o în suflet şi am defilat cu ea, mărţişor, toată ziua. M-am simţit şi eu, pentru o zi, (re)Gină :))!

Drag,

Nikol

[gina zaharia]

Primăvara să te răsfețe în culori magice, Mihaela!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Sofi. Off, tocmai o uitasem pe Ana! Am modificat, sper să nu se supere! Da, e frumos să știm să privim cerul cu ochii la fel de senini! O primăvară aleasă, așa cum ne-o dorim fiecare!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Gina! Primăvară luminoasă!

[Sofia Sincă]

Odă femeii, alcătuită de una dintre ele. Poet, soție, mamă - om de cultură. Ceea ce ai scris ți se cuvine.

La mulți ani spun și eu, tuturor femeilor ce trec pe aici! E bine, e frumos că existăm!

Sofi