Psalm pentru inima oarbă

[Dumitru Ichim]

Mereu, furat de mine, nemulțumirea-mi treier,

Cuvântătorul aur să-l întocmesc merindă.

Vederea vrea să știe, dar ochiul nu e creier.

Sunt orbul Tău, Iubire, cerșind să Te cuprindă,

 

Dar nu cu-n văz ce stinge închipuiri vederii!

Nu gura-mi, ci livada îți strigă-n urmă: Vezi, de-i

Putea să-mi vindeci duhul, pe unde-amar ning merii

Năluca de aripă din lacrima Vitezdei.

 

Povara de țărână încerc să mi-o evapor,

S-ajung din strai de mlaștini stihar mai alb ca norii.

Descalț luminii umbra, când cerul Tău ca prapor

Dă chip de Voronețuri din sufletul culorii.

 

Resoarbe-mă ca marea, alături mi-ești, că glas m-a

Rostit Iubirii care din El bău aghiasma! 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Roza Dinvale, pentru onoarea lecturii și interesantul comentariu!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Adelaide!

[Roza Dinvale]

Limbajul folosit imi aminteste de poezia engleza a sec.XVII si mi-a placut aceasta intoarcere in timp.

[Ion Lazăr da Coza]

că glas - mă refeream la posibilitatea evitării cacofoniei, nu la rimă, însă, văd, s-ar strica mesajul. :))

[Valeria Merca]

''Povara de țărână încerc să mi-o evapor,
S-ajung din strai de mlaștini stihar mai alb ca norii.
Descalț luminii umbra, când cerul Tău ca prapor
Dă chip de Voronețuri din sufletul culorii.''

Cuceritor, intreg poemul!

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc de prima sugestie! Corectat.

Ar merge și a doua, dar din a doua variantă s-ar pierde justificarea - Mi-ești alături pentru că glas m-a...

PS

Ce sugerați ca rimă glas m-a/aghiazma ( analogie -   apă-apă sfințită de iubire), sau cum era la început în original - glas m-a/mireasma? Îmbrățișări, prieten drag! :)

[Ion Lazăr da Coza]

cu-n > c-un  

Se strică oare mesajul dacă:

Resoarbe-mă ca marea, alături mi-ești, că glas m-a > Resoarbe-mă ca marea, alături mi-ești. Un glas m-a

Serenitate.

da Coza