Priveşte-n jur, încrezător

[Stanescu Valentin]

  

Cum nu poţi să învingi un val, nici puterii vorbei rele

nu poţi să-i întorci cărarea către cel ce-o săvârşeşte,

decât dacă ai în tine-nţepeciunea vieţii grele

dusă prin hăţişul lumii, care Sufletu-ţi loveşte.

 

Calea Inimii urmează, adu-i adânc, tăcut prinos,

simţirea ei n-o risipi, ea îţi îndreaptă-ncet realul

ce se reflectă-n Mintea ta, eliminând ce-i de prisos,

în Marea Trecere s-aduni în tine doar esenţialul:

 

nu alerga să aduni bani lăsându-ţi Sufletul mai gol,

încarcă-ţi gândul rând pe rând cu energia vorbei bune,

priveşte-n jur, încrezător şi soarta nu-­ţi va da ocol,

 

căci peste toate, nevăzut, e Cel ce frica îţi alungă

şi Pacea îţi aduce-n gând să treci uşor de slăbiciune,

puterea ei, a vorbei rele, la tine să nu ajungă.

 

[Ada Nemescu]

Găsesc aici un alt Valentin Stănescu. De la valentele concentrate și ușor-fulguite, la versuri  de introspecție, cu veleități de sonet, cu adevăruri abia rostite și misterioase meandre stilistice, întorsături din condei, stropite cu autocunoaștere și un vag parfum de malițiozitate...

Privește-n jur, încrezător!

aDa

[Maria Mitea]

Valentine, valentine te ții de șotioare: ” Cum nu poţi să învingi un val ... căci peste toate, nevăzut, e Cel ce frica îţi alungă

şi Pacea îţi aduce-n gând să treci uşor de slăbiciune,

puterea ei, a vorbei rele, la tine să nu mai ajungă. ” Cum nu poţi să învingi un val ”- când toate se așează-n Rugă, 

 - ai aici o rugăciune pe cât de deschisă și simplă, pe atât de puternică ... 

o să închei com cu o poezie care am scris-o ieri,

când vorbeam cu mama-n gând,

da poate vorbeam cu tine - prin Dumnezeu totul e posibil, :) 

( e scrisă m mult în dialect moldovenesc, exact așa cum sî vorgești pi la noi prin iarbă, pi sub copaci, lună șî steli 

cî eu di aia scriu să-mi cânt graiul așa cum este, nu ca-n cărți .

dar nici ca-n universități ... ) 

 

de când mă țin minte vorghesc cu mama în gând

- dacă ai putea vedea ceea ce văd eu,

nu te-ai m-ai frământa ca un aluat,

 

- mamă, mamă,

când aș putea vedea ce vezi mătali?

 

- draga mamii, când n-o sî mai rămână nica întri tini șî Dumnezău,

decât tu și El,

- adică cum, eu și El?

 

- să nu-ți faci griji, șî Dumnezău este un artist, - așa-i când ti naști din nicî -

uite împrejur și o putut zămisli,

iar noi credim cî li mânuim pi tăti ca la cârț,

doar că

menirea lucrurilor, și

a faptelor,

nu este așa cum ni sî pari nouă, ca la iarmaroc, sau circ  - vinzi șî cumperi,

cumperi șî vinzi,

menirea lucrurilor, e he he, nu este așa cum ni esti gândul,

Dumnezău ne-o dat viața lungă cât sufletul sî apuși a sî coași (așa ca șireșîli

, ca merili)

să vadă șî omul dincolo di pământ,

dincolo di nori,

sî-l videm în toati cele veșnice (chiar și-n steli? – chiar șî-n steli, dapoi cum altfel)

suntem ca furnicele, ne ocupăm timpul cu treaba doar ca sî nu murim di urât,

 

numai dacă am putea să-i vedem rânduiala,

nu ne-am mai zbuciuma atâta fără rost