prin Londra

[Emil Dumitru]

hoinăresc pe străzi pavate, din cărămidă arsă
tălpile plâng, se gândesc la iarba verde de acasă...
oraș cețos, ți-am cerut mâna, ca să-mi prezic viitorul
ca lordul Byron, mi-ai răspuns: Brexit... și mi-a pierit umorul...

podule mobil, de ce te-ai ridicat trufaș în calea mea?
coboară, vreau să trec, peste mări m-așteaptă măicuța mea...
ceasule mare, fii bun, nu mai bate și-mi cânta în ciudă orele
bate norii, alungă ploile și ceața, mie îmi sunt dragi horele

iar tu, clădire din sticlă până dincolo de nori ridicată
ești tristă ca mine, că la vârf nu ești terminată?
gigantică roată, m-ai amăgit în cușca de sticlă, că am să zbor
știi tu ce înseamnă casă părintească, rădăcini rupte și dor?

[Emil Dumitru]

Sofia, mulțumesc pentru lectură și mesaj. Sunt sigur că știi, cu cât trece timpul cu atât mai mult se  accentuează dorul de tot și toate.

[Emil Dumitru]

Mulțumesc pentru lectură și mesaj Nikol.

[C.Titi Nechita]

Mi-a plăcut mesajul!

[Vasilisia Lazăr]

Impresionează trăirea, mesajul.

[Valeria Merca]

De la sentimentalism la patriotism nu-i decât un pas.
Deși prozodia e lăsată în voia sorții, mesajul este  unul  simțitor, însemnat.

Am citit cu plăcere

[Mihaela Suciu]

Când e vorba de dor... doare! Pentru cei plecați dor de meleagurile natale, iar pentru alții... dor de evadări pe alte meridiane. Sensibilitatea ne unește.

Emil, să ne regăsim în poezie... cu drag și dor.

 

[Sofia Sincă]

A-și declina dorul de țară, de meleaguri cu versuri simple, într-o versificație ce nu ține cont de prozodie...

Pe de o parte se admiră și se pun în valoare edificiile importante și semețe ale Londrei, pe de altă parte se lasă impresia de necomparare cu simplitatea plaiurilor mioritice și cu dorul.

Am citit cu plăcere,

Sofi

[Nikol MerBreM]

Tare sensibil mesajul!

Drag,

Nikol