Planetă cu riduri albastre

[Vezi blog]

Întâmplător sau nu pământul rămâne rotund
cu polii trasaţi printre visele mele deşarte,
doar nordul rămâne-n oglindă mai rece şi scund
cât să fie zărit orizontul ce visu-i desparte.

Păduri îngheţate prin ierni friguroase şi lungi
trădează prezenţa tăcerii sub mantia albă,
probabil că aici pământul ce vrei să-l ajungi
pe timpul statuie îi lasă  meridianele salbă.

Planetă cu riduri albastre lucind sub raze de lună,
cu poli destrămaţi în continente străine şi reci,
ar dori uneori de iubiri ne-mplinite să-mi spună,
de clipa în care apusul a vrut să rămâi sau să pleci.

Întâmplător pământul ne doreşte cu visu-ntre poli
urmând să găsim o cărare spre ţărmul pierdut,
cineva din adâncuri să rămână ai speranţelor soli
când toate încep să se piardă, încep să devină trecut.

[gina zaharia]

și ne rotim întâmplare între apus și plecare...

am citit cu plăcere, 

[Sofia Sincă]

Din iubire de pământ, închinare lui, versuri muzicale. Desigur merită cu prisosinţă, versurile tale calde şi admiraţia noastră.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Ai rămâne de două ori în prima strofă.

rămâi sau ori să pleci.

Citit cu interes.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Pământul văzut prin prisma sentimentelor poetului. Am citit și m-am întristat.

Drag,