Pierdută de mine

[Camelia Ardelean]

Mă caut în mine și nu mă găsesc,

M-agăț de-a iluziei grea cordelină,

Secunde rebele în grabă sosesc

Și fug, temătoare, în sprint de felină.

 

E-un gol fantomatic, ce strigă acut,

Absurd, mă strivește cu scurta-i zvâcnire.

Impactul rapace profund m-a durut,

Mă simt ca o sclavă-n a sa înrobire.

 

Pe muchii de gheață atent mă târăsc –

Îmi sfâșie carnea răpusă de gânduri,

În față-i lumina clipind nefiresc,

În urmă rămâne tranșeul din rânduri.

 

Sunt prinsă în mrejele propriului trup,

Precum un delfin în năvodul sinistru,

Iar plasa de neguri nu pot să o rup,

M-afund în nămolul adânc, ca în Istru.

 

Pierdută-s de mine, aș vrea să mă-nalț

Din hăul galactic, ce crud mă absoarbe,

Dar glezna firavă nu pot să mi-o-ncalț,

Și las întunericu-ncet să mă-nvoalbe...

 

[Camelia Ardelean]

Dragoș, mulțumesc mult de prezență și sugestiile pertinente! Într-adevăr, versul cu adrenalina mi-a dat de furcă, am făcut mai multe variante, dar niciuna nu mi s-a părut potrivită 100%! Probabil va trebui să renunț la acest cuvânt, deși mi-aș fi dorit să-l pot păstra! Cealaltă rupere de ritm n-o observasem, dar mă bucur că m-ai atenționat! O să mă gândesc cum le retușez!

[Camelia Ardelean]

Doamna Grădinariu, bucuroasă de vizită! Mulțumesc de aprecieri! Da, am și poezii în vers alb, dar prefer versul clasic, probabil pentru muzicalitatea lui! Stimă,

[Camelia Ardelean]

Laura, drag popasul tău, drag semnul tău! Mulțumiri sincere!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Camelia,

Vezi cum pică accentul la versul Strivită sub crestele de-adrenalină v.2 şi la sintagma tranşeu printre rânduri v.12.

E altceva faţă de celelalte!

Semn de lectură!

[Gabriela Grădinariu]

Frumos! Impresionantă ușurința cu care îmbrăcați idei în strai liric! Ați încercat și vers alb?

[Laura H.]

Frumos!