Trec efluvii de căldură;
Și prin lanuri visătoare
vântul suflă cu măsură;
Macii-mprăștie culoare…
Mă-nsoțesc cireșii - tremur! -
și cu ramuri mă-nfășoară;
Peste-al vârfurilor murmur
lumea-mi pare mai ușoară.
Fragedă-i poiana toată
asfințind sub moi coline;
Văd cum marea colorată
vălurește-n zbor stamine.
Râd în seară flori cuminți
- auritele fecioare;
Par cunune pentru sfinți,
prin desișuri foșnitoare.
Pun urechea pe un fluier,
să ascult vorbind plecații;
Grânele - un dulce șuier -
disipează constelații;
Și în vântul surd ce bate,
cern prin sita selenară
stele naufragiate
ce mă nalță și coboară…
Adaugă un comentariu
foarte frumos!
Vindecătoare versurile acestea!
Balsam, alină oriunde atinge, retina ochiului, sufletul...
cu mare plăcere și încântată de starea de după...
aDa
O atmosferă plăcută, primitoare, cu murmur de talent.
un poem melodios curgător ca un fluviu de emoții. sincere felicitări Gabriel.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE