pe verticala cerului albastru

[ION IONESCU-BUCOVU]

pe verticala cerului albastru

 

 

iar ne dăm huța pe boltă,

tu cu firea cea involtă,

eu planând ca un condor

peste tot ce-mi este dor.

 

 pe verticala cerului albastru,

eram noi singuri fără nici un astru,

pluteai cu păru-n vânt lipit de cer,

călare pe-un sălbatic rinocer,

eram în jungla cerului, prin iad,

și cosmosul rânja frumos la noi

și ne-arăta din cărți doar cifra doi,

doar doi amanți prin iadul blestemat,

cu două inimi date la remat,

cu două guri hulpave de venin,

(aici mureau toți oamenii în chin)

îmi lăsam tâmpla mea pe sternul tău

și așteptam blestemele din hău,

așteptam focul sacru să ne ardă

sau gâtul nostru sub tăiuș de bardă,

piciorul tău curgea așa duios

pe-o doină dintr-un fluieraș de os,

iar ochii-nsângerați de-atâta dor

se oglindeau în apa de izvor,

bătea un vânt și ne era răcoare

ne eminescizau  teii în floare,

căram cu noi povara de eres

și ne ningeau dureri făr-de-nțeles.

 

hai să ne schimbăm numele și firea

ca să ne-nflorească iar iubirea,

să mergem pe unde-am fost odată, hai,

să preschimbăm deacum iadul în rai.

 

hai să-mpingem cerurile-n sus

și de la răsărit pân-la apus

să fie raiul nostru plin cu flori,

să te ridic încet de subsiori,

să ne-mbătăm de-atâta fericire

ca în seraiurile bizantine,

unde grădinile ne cresc în sânge

și nu ne-ar mai veni deloc a plânge,

cu luna de pe cer ca lacrimă

și cu iubirea, patimă.

 

s- adormi în vise pe timpanul meu

și eu să te visez mereu,

să bem din dragoste doar elixir

și inima să țipe în delir,

în ochiul meu să moară și lumina

și să-mi asum de-a-ntrgul toată vina,

mai lasă-mi clipa, dragă, nu mi-o lua

e primăvara mea și-a ta,

hai să-nflorim ca macii prin livezi

păscuți de căprioare și de iezi,

hai să fugim din lume peste timp

și să ne facem noi un anotimp,

să căutăm de pe pământ o țară

cu-o dulce și-o eternă primăvară…

 

[Ion Lazăr da Coza]

De băgat la apă - poate mai scade, poate se mai limpezește...

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

corect: rânjea, tăiș, de-acum, de-a-ntregul,

Prea lung, zic eu. Și mai trebuie lucrat.

Dar mi-a plăcut, o invitație la care iubita nu cred să reziste.

[Sofia Sincă]

Versurile se doresc pe verticala cerului... de asta, posibil sună aşa alandala. Nici tu ritm corect, nici tu rimă, nici vers alb. Şi parcă bate pasul pe loc, încât se pierde mesajul. Frazele lungi de asemenea se pierd în conţinut.

În fine! Asta este doar părerea mea.

Sofy

[Lavinia Elena Niculicea]

"s- adormi în vise pe timpanul meu

și eu să te visez mereu,

să bem din dragoste doar elixir

și inima să țipe în delir,

în ochiul meu să moară și lumina

și să-mi asum de-a-ntrgul toată vina,"

Frumos! Am lecturat cu plăcere!