Pe atunci, însuflețeam lucruri (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

mă apropiam de Eminescu

zăream un băiet

ce cutreiera păduri până-n a chaosului văi

unde

ca-n ziua cea dentâi

izvorăsc lumine

mai apoi îl răsfoiam pe Blaga

mut ca o lebădă minunăţea argintiu

corola de minuni a lumii

o dată

şi-nc’-o dată

cu Bacovia era ceva ceva mai dificil

cum să-i astupi urechile

să nu mai audă materia

plângând

m-apropiam de anemone

pulsând stins

ca inima Anei zidită-n monastire

îşi împrăştiau

direct în balada Porumbescului durerea

de zeiţe neiertate

pasărea măiastră-şi lua zborul

spre timpul rădăcinilor

de peste timp…

m-apropiam de clepsidră –

nisipul curgea de jos în sus

[Nikol MerBreM]

Și iată, nisipul a început să curgă de jos în sus. Acolo, sus, se adună acum poeme.

Dragă amintire!

Drag,

Nikol

[Mihaela Popa]

Un poet drag, un om minunat, un scriitor de valoare

Mulțumim, Lisia!

[Stanescu Valentin]

Pe atunci… și acum

                  ‘’m-apropiam de clepsidră –

                   nisipul curgea de jos în sus’’

                   

                      Ion Lazăr da Coza

 

ca un izbuc din adâncul Limbii Române

curgerea gândurilor lui ne ȋnsuflețește

tăcutul din lebădă vorbește dăltuind corole

plumbul vorbei bacoviene e de-argint

ȋmbrăcând portretul Anei peste zări

unde aripa măiastră saltă-n triluri și ȋnvie

zbor din piatră ruschițeană dintre dacii milenari

ne-nclinăm la toate-acestea cu adâncă mulțumire

ancore ne vor fi ȋncă ȋn tumult copleșitor

de ei și de mulți alții ni se face-atâta dor!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Nici eu nu mă pot obișnui cu asta. Că nu va mai fi aici, acasă, că nu va mai scrie... E atât de nedrept!

[Chris]

m-apropiam de clepsidră –

nisipul curgea de jos în sus

mi-au dat lacrimile...

[gina zaharia]

Încă nu pot să mă obișnuiesc cu ideea că Ionică nu va mai fi niciodată aici, cu noi, decât prin poezie! 

Da, însuflețea lucruri, însuflețea Însemnele noastre! Poemul său strălucește prin stelele veșniciei din cerul valorilor unde se află acum și el. Mulțumim, Lisia, pentru amintirea lui dragă!