Păşea în orânduiri numai de ea ştiute

[Suzana Deac]

Bătrâna cu bastonul e universul centrului

păşeşte greoi, şchiopătând tenace

repetă aceleaşi figuri în fiecare zi şi după-masă

până la colţ şi înapoi, până la colţ şi înapoi

 

Trotuarul e un câmp de luptă

în spate-i moartea, în faţă vitrina vieţii

trece peste borduri şi limite

îşi numără catrinţele, şurţul deasupra

mai bine pe loc decât să facă un pas înapoi

 

Pauza de respiraţie îi aduce în faţă pruni, meri şi căpşuni

poale umplute cu verze îndesate

sângele circulă anevoios

dacă stai, mori, îi zise doctorul

 

La opt dimineaţa porneşte la drum lung

între două blocuri ca nişte cazarme

eroina paşilor cunoaşte crăpăturile fără rost

cuvintele bătrânilor în trecere

glasul pârâului de la căpătâiul căsuţei din sat

vocea apei fără de care seara adoarme greu

 

În piept riduri pergamentizate

pe faţă ochelari fumurii, o apără de soare

privirile n-o mai deranjează de mult

nu ştiu ce gândeşte dar are soluţii

trotuar, bordură, cotitură

capota maşinii roşii, rezemată două minute

sute de metri, cotitură, pauză

bordură, trotuar şi de la început

[gina zaharia]

Reverență, suflet minunat! Inima ta e plină de lumină!

[Suzana Deac]

Multumesc, Mihaela, pentru semn.

[Suzana Deac]

Mersi, Sofy pentru comentariul generos.

Zilnic o vad pe saraca femeie marsaluind, nu odata am avut pornirea sa-i spun ca am scris o poezie despre ea...dar la ce folos... oricum singura lupta cu pasii!

[Sofia Sincă]

Interesant  este cât luptă unele fiinţe pentru viaţă, în comparaţie cu sinucigaşii. Nu ştiu de ce mi-a venit în minte această comparaţie.

Poemul tău exemplifică o cruce de dus, aşa cum stă scrisă acolo, undeva sus. Bătrâna este o luptătoare cu greutăţile vieţii. Dar că fi fost o răsfăţată, avea însoţitor şi alte cele. Aşa, este condamnată să-şi ducă zilele cum a spus medicul, deoarece ea ştie că mai are de plătit nişte poliţe, aici pe pământ, înainte de a ajunge la porţile vămilor.

Mi-a plăcut foarte multe ce ai scris în acest poem, Suzana, mai ales acele elemente populare introduse printre rânduri: catrinţele, şurţul.

Iar acest vers, Pauza de respiraţie îi aduce în faţă pruni, meri şi căpşuni, reprezintă revelaţia fiinţei chinuite.

Admiraţie, Sofy!