O poveste, o stare, o emoţie, un vis (versiunea română-armână)

[Irina Lucia Mihalca]

O poveste, o stare, o emoţie, un vis

 

O poveste poate continua

                 şi în alte locuri sau timpuri!

Un gând alb în delirul literelor ~

Oare unde duc urmele paşilor noştri pierduţi în ceaţă

în întinderile zăpezilor imaculate?

 

Ce departe dansul argintiu al fulgilor pe gene,

crâmpeie de poveşti din răsuflarea sufletelor plecate!

Ce departe îngerii ce-şi lasă amprenta aripilor,

ce departe florile de gheaţă desenate pe geamuri!

 

Sufletul este în căutarea perechii sale,

negăsindu-l pe pământ, în Cer printre îngeri îl caută,

Tac cuvintele între noi, tac şi plâng,

Vor mai vorbi vreodată?

 

Ei sunt în noi, ei cei plecaţi, ei cei prezenţi!

Sclipiri de lumină din caldul trecut licăresc,

Dacă eşti în gândul cuiva

ceva din tine s-a transferat acolo!

În perle rotunde se preschimbă toate picăturile,

în depărtate amintiri

crengile sălciilor plângătoare se leagănă,

 

Ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă

viaţa-i o poveste, o stare, o emoţie, un vis!

 

 

Unu primitu, un paradisu, unâ trimburâri, unu yisu

Unu primitu poati's pitreacâ

                          ş'tu alti locuri sau eţâ!

Unâ albâ minduiari tu mintitile angrâpseri ~

Câtu iu s'ducu a noastri toarâ a imnaţlor ţzi scheru pitu negurâ

tu teasile alghi neiuri?

Ţzi largu iasti gioclu di asimi a neauei pi peanili de ocli,

cumatâ di primiti ditu adiatlu a suflitilor ţzi furâ!

Ţzi largu suntu îndzirii ţzi-şhi alasâ cali priu azboairâ,

ţzi largu suntu chitchili di gleaţzâ disimnati pi giami!

Suflitlu işhi caftâ preaclea,

ma's nu-l aflâ pri locu, la Ţzeru pitu îndzeri il caftâ,

Tacu zboarâli anamisea di noi, tacu shi plângu,

Va's mai azburascâ vârnâoarâ?

Ei suntu tu noi, ei ţzi fdzirâ, ei ţzi suntu!

Ascâpirãri di luhjinâ ditu câldurosul tricutu andzarâ,

Ma's eşhţzâ tu a vârnui minduiari

ţziva ditu tini tricu aclo!

Tu arhoatali di perli s'alâcsescu tuti chicutli ,

tu dipârtatile amintiri

crendzâli di plângâtoari salţzâi s-aleaganâ,

 

Ca yislu ditu yisu, ca ocliul ditu lacârmâ

bana-i unu primitu, un paradisu, unâ trimburâri, unu yisu!

[Sofia Sincă]

...ne pierdem în univers prin esenţa împăcării cu sinele.

Antoine-Laurent Lavoisier, spune:” In natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă”.

Cu plăcerea textului, Sofy!