Învăţ să tac

[Lavinia Elena Niculicea]

 Sunt un pian dezacordat,

dragostea mă atinge 

cu degetele-i firave
şi-mi spune "mi-a fost dor..."
să cântăm împreună acest cântec.
În tempo-ul clipelor

primesc un sărut de fluture 

rănit de capriciile primăverii

şi corola-mi dansează 
printre himere de vers alb.
Scriu cu condeiul pe firul de viaţă
că liniştea-i verde.
În anotimpul ăsta se poartă tăcerea
să fim la modă cu îngerii muţi de durere. 
Din ochi le cade câte o ploaie, 
strănută când simt că oamenii i-au uitat.
Le e frig... le e dor să stea la taclale
cu firul de iarbă, cu pomii în floare
şi cu cei care tac prin cuvinte.

La castingul vieţii se prezintă tăcerea,
face vânt cuvintelor, 

să aibă rolul principal în piesa:

"Când viaţa nu ne vorbeşte, ne face semn"

Învăţ să tac 
când cuvintele nu mă învaţă
să iubesc mai mult...
......................................................................
Azi sunt surprinsă de gesturile 
incoerente ale vieţii
şi tac... 

[Lavinia Elena Niculicea]

Mulţumesc  frumos,  dragă Vasilisia!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, Lavinia!

[Lavinia Elena Niculicea]

Mulţumesc pentru apreciere şi sugestie, da Coza! Am să ţin cont de ea.

[Lavinia Elena Niculicea]

Mă bucur că ai poposit în versul meu şi ai rezonat cu el, dragă Valeria! Mulţumesc!

[Lavinia Elena Niculicea]

Mulţumesc pentru aprecierea ideii şi pentru sugestii, Adrian Mondea!

[Ion Lazăr da Coza]

Evită, pe viitor, ligamentări/cacofonii de genul: fluture rănit, poartă tăcerea, prezintă tăcerea, tac când...  

Încă o poezie de maturitate artistică.

da Coza 

[Valeria Merca]

''Scriu cu condeiul pe firul de viaţă
că liniştea-i verde.''

Am rezonat cu tăcerea ta...benefică!:)

Drag,

[Adrian Mondea]

"Primesc un sărut de fluture rănit de capriciile primăverii". Ideea este frumoasă şi cred că mai trebuie puțin lucrat. Mai ales la final. Atenție! Nu am folosit "dar". Cu prietenie A.M.