Nu mai eşti tu

[Vezi blog]

E multă liniște acum în jurul meu
Și pe deasupra corbii se rotesc,
Infometați de viața altora mereu
Când drumul prin iluzii nu-l găsesc.

Chiar de-aș țipa, sub aripile-ntinse
Nu mai e loc pentru nimic acum,
Păreri de rău în fulgii lor stau prinse
Și cad în umbra viselor pe drum.

Nu mai ești tu să-mi definești iubirea,
S-o sfărmi în strălucirea din priviri,
Să-mi semeni printre lacrimi fericirea
Vorbindu-le la corbi de nemuriri.

E liniște-n singurătatea mea distinsă
Unde suspinele-nfloresc ca un păcat,
Când mă străbat fiori și este prinsă,
De suflet o minune ce te-a sărutat.

Întregul meu destin e locuit de orbi,
Hrăniți întâmplător cu visurile vechi
Păstrate-n gingășia ochilor de corbi,
Ce trec deasupra-n zboruri neperechi.

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Oare de ce fericirea nu e creativă? De ce doar nefericirea? 

Frumos!

[Maia Maria]

E liniște-n singurătatea mea distinsă "-  e liniste in jur, zgomotul ei doare...doare mesajul poeziei

[Ion Lazăr da Coza]

Vorbindu-le la corbi de nemuriri. >  La corbi vorbindu-le de nemuriri.  ?

Hrăniți întâmplător cu visurile vechi > Hrăniți întâmplător cu visele străvechi ?

Ca întotdeauna, încântat de versul tău.

da Coza

[Sofia Sincă]

Fior de regret, fior cu simboluri pasionale pentru fericirea ce a fost. Metafore fermecătoare prinse în adierile forţelor creatoare ale naturii iau parte la singurătătea poetului.

Frumos, vrăjit, romantic.

Admiraţie, Sofy!