Înscrisul fără nume

[Corneliu Neagu]

Curgea domol apusul pe umbra răsfirată

a fagului sihastru din vârful unui deal,

la marginea pădurii se auzea deodată

o doină fermecată, în cântec de caval.   

Ajunsă mai aproape de dorurile mele,

în grabă retrezite din somnul fără vis,

îmi aducea în cuget doar amintiri rebele

rămase îngropate la margini de abis.

 

Călare pe o rază, scăpată dintre creste

din luna adormită pe colțul unui dâmb,

soseau să-mi readucă o magică poveste

cu clipele jertfite în jurământul strâmb.

Se spune în poveste că vajnica ursită,

venită să citească înscrisul prorocit,          

plecase fără veste, pe-o cale negăsită,

lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.

 

Înscrisul fără nume, rămas în amintire,

mă bântuie întruna c-un dor nemărginit,   

când orele rebele mă cheamă, în neștire,

la plaja-ndepărtată pe care ne-am iubit.

Poate mă-aștepți acolo, sosi-voi către seară,

cu tolba înțesată de amintiri fierbinți,

iar tu, la malul mării, să mă iubești afară,

să-aud aceleași vorbe cu care tu mă minți!

[Mihai Katin]

Curgea domol apusul pe umbra răsfirată

a fagului sihastru din vârful unui deal,

la marginea pădurii se auzea deodată

o doină fermecată, în cântec de caval.       este  un  prolog  eminamente  magic  al   poemului  deschizandu-se  intr-un  vizual    metaforic  de exceptie

Se spune în poveste că vajnica ursită,

venită să citească înscrisul prorocit,          

plecase fără veste, pe-o cale negăsită,

lăsând-ne uitarea pe gândul nerostit.  aceasta  mitologie necesara   ca  o  gena   promisa, asezata  central   in  poem   da  concentricitatea  etapelor,amintirilor poate  si acea  eterna  nostalgie:

Înscrisul fără nume, rămas în amintire,

mă bântuie întruna c-un dor nemărginit

cu  pretuire!