ninge...

[Vasilisia Lazăr]

ninge alb

peste case și oameni

miracol glisat în cristale

apă

peste tot apă și nicio gură bună de băut

ninge tăcut cu-nșelătoare liniști

un tren alunecă departe

tânguitoare pasăre albastră

un tren care nu duce spre tine

nu mi-e de niciun folos

ninge șoptit ca o tainică mângâiere

visez la diminețile când o să-mi pregătești micul dejun

în casa unde vom locui mai mult de un week-end

până atunci rămânem aici

aici

suntem în siguranță

ninge feeric

ninge parcă de o veșnicie

și nu ești cu mine să-mi topești ninsoarea din păr

ninge degeaba

inutilă ninsoare fără tine

[Corneliu Neagu]

Ninge cu tristețe și cu dor în aceste versuri încărcate de esențe pure, dar ninge atât de frumos!

[Gabriela Raucă]

Am citit și recitit poezia ta, Lisia, iar de fiecare dată îmi place tot mai mult și descopăr noi metafore, noi înțelesuri, noi imagini.

Se simte gingășia ta, chiar și în aceste așteptări puse-n vers.

Admirație sinceră!