Închisori cu ferestre spre cer

[Nădejde Angelina]

Rătăciţi printre vremi,
Mereu trişti, obosiţi,
Încărcaţi de nevoi,

Suferinţe şi boli -
Suntem prinşi în hăţiş.
Prizonieri pe pământ
Plini de ură şi-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai ştim ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flămânzi
De putere şi bani,
Nu mai ştim de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinţi
Şi ne vindem copii,
Pe bătrâni îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
Doar spre ce-i efemer
Şi datori pe la bănci
Ani am pus amanet
Pentru câţiva bănuţi.
Traiul nostru-i acum
O ruletă de joc
De pariuri, noroc,
Unde vieţi azi jucăm.
..................................
Nu trăim ci suntem
Prizonieri de închisori
Cu ferestre spre cer.

[chindea maria elena]

"Prizoneri de închisori
Cu ferestre spre cer." - frumoase versuri - dar eu le-aş da o altă interpretare, mult mai adâncă! Câtă vreme închisoarea de lut în care sunt prizonier are ferestrele sufletului deschise spre cer, ea de fapt n-are nici o importanţă! Nici nu există! Suntem infiniţi prin suflet, prizonieri în efemer! De ce ne raportăm mereu la efemer, nu la infinitul nostru? Ne e teamă de măreţia noastră? De ce să nu privim perspectiva vieţii şi din vârful muntelui nu numai al văii?! Drag, Gerra  

[Sofia Sincă]

Contraste ale vieţii, accente pe elementele esenţiale la care suntem supuşi în contemporaneitate.

Adevăr grăieşti poeto!

Am citit cu întristare, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

Nu mai ştim ce e jos
Nu dorim decât sus.

doar ca sa avem de unde ne frange gatul, Angi:)