Nagoda din vis

[Corneliu Neagu]

Venea dinspre luncă o veste bizară,

trecând peste apa crescută din râu –

un duh nevăzut apărea înspre seară

să-aducă licornul din lanul de grâu.

Păștea în răstavul lăsat între holde

miresme din dorul cernut peste flori            

din trupul nagodei cu pletele blonde

ieșită din crângul cuprins de fiori.

 

Trecea despletită, plutind peste ape,

în noaptea aceea, scăldată-n zefir,

cu calul licorn, adus să se-adape,

din boabe de rouă, cu sfânt elixir.

Lăsa deoparte veșmântul subțire,

să intre în apa albastră din râu,

măceșii, cu florile scoase din fire,

cădeau în extaz lângă lanul de grâu.

 

De când am văzut-o atunci dezbrăcată,

un dor fără margini îmi stă peste gând,

să-mi spună s-o caut, s-o văd încă-odată,

în brațe mele s-o strâng … tremurând.

 

[Manuela Munteanu]

I-acolo, în ape, nagoda bălaie. 

Își piaptănă părul oglindit tremurat,

Se leagănă cântu-i, se scurge șiroaie

Și pleacă spre cer un dor sfâșiat. 

Lume de basm, sublim construită, în care nu am putut să nu intru cu admirație. Felicitări!

[Denisa Curea-Popa]

Deosebită apreciere!