în orașul meu

[Elena Mirca]

în orașul meu 

păsările au aripi roșii, 
copacii ies prin țărâna trupului, 
iar moartea se primblă cu lotca sub fusta lunii, 
chiar si primarul o dată pe an are față de înger.

în orașul meu 
apa Ișnovățului tace cu amintirile sale,
podurile îngroapă suflete sub mâl, 
iar mamele își leagă suferința de stâlpii de piatră.

în orașul meu 
țiganii sunt spălați de iazurile rupte, 
bătrânul găsește mereu 
o poveste la umbra mărului,
iar în buzunarul de la tunica bunicii 
pune Dumnezeu câte o acadea.

în orașul meu 
mă întâlnesc cu aceeaşi femeie la chioșcul fanfarei,
mă hrănește cu vin cu sare 
și umblă desculță cu biserica-n brațe.

în orașul meu 
nu zboară hulubii spre Costești, 
îi ochesc privirile de pe crucea cu soclu de granit,
iar stânile îngână doine
când greierii ies la plimbare.

în orașul meu 
strâng dorul cu lacrimi în ochi, 
curcubeul se lasă între două țintirimuri,
îmi așez sufletul pe scaunul
unde mă așteaptă doi îngeri,
zarzărul își apleacă frunzele pe gardul de fier
iar prin fereastra din orașul meu 
marea și-a uscat talpa în evi,

o cucoană se mărită c-un sărăntoc,
iar din pulsul lor 
mă nasc
eu

[Elena Mirca]

Va multumesc din suflet pentru lectura si comentarii, pareri, voi tine cont de ele, multumesc!

[Nikol MerBreM]

Despre cum poti să vezi misterul, adâncul lucrurilor în orice felie de banalitate...Mi-a plăcut mult!

[Ion Lazăr da Coza]

cu-n > c-un

sărântoc > sărăntoc  

Multe imagini, dar multe-s fără șpil (fără fior, cum ar spune cineva). 

da Coza

[Mihaela Suciu]

Pare o descriere lină. Mie-mi place că la fel de firesc - în final apare nașterea în orașul natal, cum spunea și Stratan: ,,M-am născut de ziua mea”.

[Sofia Sincă]

Imaginea dulce-amară a urbei prin ochi de poet. Construcție lină, aproape plată. Poemul se desfășoara pe un vag fir epic cu dorința autoarei de a impresiona reușește. Însă fără fior.

Ocolește astfel de sintagme: de stâlpii de piatră. cu vin cu sare.

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Dolha Paul-Alexandru]

am umblat pe ulițele orașului tău, frumoasă călătorie, așa călătorești prin viața unui om când îl privești în ochi și el îți șoptește toate tăcerile lui. Am văzut curcubeul și am zis să las un semn.
Cu drag,
Paul

[Agafia Drăgan]

Frumos!

[Elena Mirca]

Multumesc frumos Valeria!!!

[Valeria Merca]

Delicateţe, subtilitate regăsesc în poemul tău. În penultima strofă aş renunţa  la eu  in ambele cazuri este subînţeles  şi-l mai ai  la finalul poeziei).

în oraşul meu
strâng dorul cu lacrimi în ochi,
curcubeul se lasă între două ţintirimuri,
îmi aşez sufletul pe scaunul...
(în v8, după mal - virgulă, în v17 aceeaşi femeie).

Am citit cu mare drag