Muză

[Gabriela Raucă]

Treci prin pulberea de vise și la mine te oprește,

Lasă-ți gândul să se uite prin ferestre de lumini,

Mângâie suava boare, ce în plete-mi unduiește, 

Iar pe buze pune-mi versul, ce voiai să mi-l închini!

 

Pasiunea să se-afunde în poteca de culoare,

Conturându-mi bucuria zâmbetului apărut, 

Dă-le ochilor nuanță și o umbră de mirare

Și pictează fericirea în momentul absolut!

 

Adu cheia ce-mi deschide sufletul plin de romanță,

Pune-n portativ de raze notele cu gust de cânt, 

Cheamă gândul să valseze, mângâiat cu eleganță,

Pe când fusta străvezie răsfirată e de vânt!

 

Ia metaforele toate și le-adună în buchete,

La ferestre le îmbină cu sonete purpurii,

Lasă-le mireasma fină, în culori, să mă îmbete

Și-n tablou să se ivească vraja unei simfonii! 

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc din toată inima, Ada Nemescu! Mă bucură foarte mult aceste aprecieri!

[Ada Nemescu]

Frumoase destăinuiri în rime!

Bine ai venit!

O bucurie să vă citim poemul rafinat, optimist.

aDa

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc frumos pentru aceste aprecieri!

Încântată de părerea dumneavoastră despre versurile mele.

[Gabriela Raucă]

Ana Cîmpeanu, m-ați copleșit cu aceste cuvinte magice, care mă onorează.

Mulțumesc din toată inima!

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, pentru aprecieri, Gabriel Cristea!

[gabriel cristea]

Minunat poem! 

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc, pentru aprecierea versurilor mele!

Sunt bucuroasă că au plăcut!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Sunt o iubitoare a versului clasic. Trebuie să-mi creeze o emoție puternică o poezie în vers liber, ca să-mi placă. 

Așa că, chiar cu riscul de a fi ușor subiectivă, apreciez mult această poezie care încântă prin muzicalitate, dar și prin plasticitate. Am reținut fusta aceea străvezie, pe care eu mi-am imaginat-o și foarte colorată, făcând cumva trimitere la ideea de curcubeu. 

Este, întreaga poezie, cu adevărat o simfonie a iubirii, a bucuriei de viață. 

[Gabriela Raucă]

Mulțumesc pentru acest comentariu, care m-a făcut să văd diferența între o poezie cuminte, precum cea de ieri și una... tot cuminte, precum aceasta. Dar dacă mie nu mi-ar fi plăcut amândouă, nu le-aș fi postat, iar de scris... nici atât. Încântată că au plăcut versurile mele.

[Gabriela Raucă]

Îți mulțumesc, Vasilisia, pentru aprecierile tale încurajatoare! Mă bucur că îți place poezia mea, dar acum, în toiul nopții, îmi dau seama câtă dreptate am avut în poezia postată ieri... cât de necesare sunt „literele de-o șchioapă” uneori.