Musca şi furnicuţa (fabulă)

[Camelia Ardelean]

O muscă leneşă de fel,

Zbura lejer pe o câmpie;

Deodată-o prinse un cârcel,

Ivit, obraznic, pe sub ie.

 

Se aşeză pe-un fir de pai,

Debusolată, să-şi revină.

„Cum se făcu, de iarăşi n-ai

Nimic palpabil pentru cină?”

 

Conchise, plină de năduf,

Când... apăru o vietate,

Lângă-o tulpină de schinduf,

Cărând ceva ciudat în spate.

 

„Bună, cumetre!”-i zise ea.

„De eşti cumătră, rog mă iartă,

Că ochelarii sub saltea

Mi i-am scăpat! Li-i sticla spartă.

 

Dar ce transporţi aşa atent,

O fi vreo piatră preţioasă?”

(C-un glas mieros, inadvertent,

Se prefăcu pe loc că-i pasă).

 

„Ba sunt cumătră!” se-auzi

O furnicuţă obosită.

„E un amic ce îl găsii,

Zăcând pe cale, c-o bursită.

 

M-am oferit să îl ajut

Să îşi găsească muşuroiul.

Nu e, în firea sa, limbut,

Şi nu găsesc nicicum convoiul!”

 

„Da’ fraieră mai eşti mata!”

Răspunse consternată musca.

Eu apă n-am după ce bea,

Iar tu eşti moale ca molusca!

 

Mai dă-l încolo de nătâng

Şi hai să ne-ospătăm regeşte!

Acasă doi copii îmi plâng,

A ta candoare mă uimeşte!”

 

„Ba să ferească Dumnezeu,

Căci m-ar distruge conştiinţa!

Eşti criminală? Aoleu!

Te rog să-ţi înfrânezi dorinţa!

 

Dacă ai fi în locul lui”,

Mai spuse gâza-nfricoşată,

„Şi un cârcel ori un cucui

Ţi-ar face felul dintr-odată?

 

Ţi-ar conveni atunci, subit,

Duşmanilor să le fii hrană?

La consecinţe te-ai gândit?

Ai trebuinţă de-o dojană!”

 

Şi fără vreun avertisment,

Se-ntoarse-ndată pe călcâie,

Lăsând „amica” un moment

Cu o privire de momâie.

 

Pe când să cugete un pic

La fapta ce o comisese,

Un ciocârlan ceva mai mic

Şi dornic de bucate-alese,

 

O înhăţă cât ai clipi

Pe-nfometata zburătoare

Şi cât ai zice „O la li”,

O transformă în demâncare.

 

Povestea-i simplă şi cu tâlc:

Când răul altuia ţi-e scopul,

Mai bine este să taci mâlc,

Ori s-ar putea s-alungi norocul!

[Camelia Ardelean]

Mihaela Suciu, Ioniţă Gabriela, Vasile Burduşa, Mihaela Chitic: mulţumesc pentru atenţia acordată versurilor mele! Cu prietenie,

[Camelia Ardelean]

Doamna Olimpia Sava, mă bucur dacă popasul a fost unul plăcut! Mulţumesc! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

:-)) Erau vorbăreţe amândouă, domnule Cicu, n-am avut ce să le fac! :-) Vă mulţumesc şi dvs. de prezenţă şi opinie! Cu stimă,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, dragă Nikol, şi tu eşti tare simpatică! :-) Te îmbrăţişez!

[Camelia Ardelean]

:-)) Touché, domnule da Coza! Fiindcă mă grăbeam, n-am mai stat să o verific, i-am dat drumul aşa, "caldă"! :-) Mulţumesc de atenţionare, corectez acuşica! Departe de mine gândul/intenţia de a stâlci limba română, graiul nostru cel dulce, pe care îl ador! :-) Mă bucur dacă v-a plăcut! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

Mă bucur de empatie, Valery, îţi mulţumesc şi ţie! Amitiee,

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc de trecere şi apreciere, Ana Cîmpeanu! Cu drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Doamna Sofy, de câţiva ani nu mai (prea) scriu poezii mai lungi de 4 strofe (chiar 3 uneori)! Desigur că la fabule fac excepţie (sau la poezii cu tentă umoristică)! După o zi grea, m-am relaxat scriind această povestire în versuri şi mi-a părut rău să o ciuntesc, fiind şi eu curioasă ce se întâmplă până la final! :-) Mă bucur dacă v-a plăcut! Mulţumesc de prezenţă şi exprimarea opiniei!

PS: "O la li" am vrut să-l scriu şi eu cu cratimă, iniţial, însă nu eram sigură, aşa că am verificat. În DEX nu apare deloc, iar pe internet apare doar în forma redactată de mine, în refrenul unor piese străine! Am dedus că nu este onomatopee tipic românească, aşa că am păstrat redactarea din limba respectivă! O să mai caut!

Ghilimelele le-am pus doar acolo unde vorbesc personajele, pentru a marca dialogul (cu excepţia lui "amica" şi "O la li"!), neputând utiliza liniuţa de dialog, fiindcă mi se îndepărtează prea mult textul de marginea din stânga, nu ştiu de ce!

[Camelia Ardelean]

Mulţumesc, Rădiţa Răpeanu, încântată şi eu de percepţia dvs.! :-) Cu drag,

[Olimpia Sava]

O fabula placuta. Am citit cu drag, felicitari!