Mi-e sufletul rob...

[Camelia Ardelean]

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Iar inima zace în grota-ispită –

Iubirea-fecioară cu chip de-Afrodită;

Se stinge Infernul subit, din orgolii.

 

În tigva tristeții secat-a-nnoptarea,

Își plimbă lumina privirea-i placidă,

Crestează bujori pe simțirea-mi lividă,

Fărâme de zori își sporesc căutarea.

 

Mă leagă speranța de sine cu fundă,

Topitu-s-a gheața din fosta Giocondă –

Mă strânge la piept un amor-anacondă

Și-o gloată de sori amintirea-mi inundă.

 

Mi-e sufletul nud în potire de fluturi,

Răsare ca puiul, avid, din găoace,

Sub astrul fecund, adâncimea își coace

(E bine, din nou, răsăritul să-l scuturi!...).

 

[Adina Speranta]

(E bine, din nou, răsăritul să-l scuturi!...)

Ador poeziile cu final în forță .

Construcție impecabilă, de fapt asta te definește, draga mea. 

Felicitări :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de popas.

da Coza

[Giurgiu Silvia]

Felicitări, Camelia! Dintr-o asemenea,, robie” să nu te ,,dezrobești” niciodată!

[Ana C. Ronescu]

O „gloată de sori”  și multă sensibilitate în cuvinte aparent contrastante dar foarte sugestive.

Felicitări! :)

[Nădejde Angelina]

Eu văd sufletul tău rob poeziei. Felicitări!

[Laura H.]

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii,

Mi-e sufletul nud în potire de fluturi,

Frumoase definitii date sufletului. Felicitari, Camelia!

[Valeria Merca]

''Mi-e sufletul nud în potire de fluturi,

Răsare ca puiul, avid, din găoace,

Sub astrul fecund, adâncimea își coace

(E bine, din nou, răsăritul să-l scuturi!...).'' 

O reuşită, Camelia!
Felicitări!
cu drag,

[Sofia Sincă]

Minunat știi să-ți cânți melancolia. Poezia s-a născut din emanația sufletului împovărat.

Mi-e sufletul rob în căuș de magnolii, - mi-a plăcut în mod deosebit.

Nu că, celelalte nu mi-ar fi plăcut.

Felicitări!

Sofy

[Nikol MerBreM]

Superb, primul vers!