mi-a trecut cheful să scriu poeme...

[ION IONESCU-BUCOVU]

 mi-a trecut cheful să scriu poeme... 

mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toţi:
lăsaţi-mă la ţărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să priveşti
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă şi privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăieşti cu mese şi scaune care-ţi vorbesc,
cu oraşe şi ţări pliante
care se desfac şi se strâng ca o armonică,
cu Seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, şi să-l mângâi,
să-i spui poveşti cu femeile care-au trecut prin viaţa ta,
cu Democrit din Abdera care şi-a smuls ochii
pentru un gram de adevăr,
cu drumuri întortochiate de ieri şi de azi,
cu împărăţia iubirii
care întotdeauna e nestatornică,
cu vise şi ecouri din lumea ta,
mereu ne dorim
o viaţă nevânturată de casieri
pe răbojuri absurde,
o viață care să semene cu a lui Cicero,
sau cu a lui Dante
cu divine comedii visate de noi,
mereu am vrea să plutim
în haloul pe care-l face soarele,
unde fiecare emoţie e un abis,
fiecare gând - o pauză,
fiecare dans - un pas de rumbă,
fiecare lacrimă - un cristal de rubine,
fiecare dor - un cântec de flaut.
mireasma visului se rostogoleşte în spaţiu,
arde simbolurile,
pluteşte
şi se pierde odată cu noi.
să nu ne mai lăsăm narcotizaţi de lucruri practice,
sau de adjective precum facilul, decorativul, plăcerea,
căci unde se instalează decadenţa,
inima îşi pierde ritmul bătăilor,
nu mai are predicat,
se încurcă în jocuri aride de stos
şi ne părăseşte.
mi-a trecut cheful de scris poeme,
mai bine să trăim printre fleacuri,
nu vedeţi că pământul e plin de semnele morţii?
Moartea - acest simţământ iluminat ce se tot amplifică
din cuiburile pământene până la stele -
veţi zice că sunt pesimist,
dar orice optimist are şi el dreptul odată
să pesimistizeze, filozofând
într-o mansardă a singurătăţii.

[Gabriela Grădinariu]

     Vers nascut din nevoia de a evada , din cand in cand, din cotidian, de a-ti regasi eul  si impreuna sa recompui lumea dupa propriile legi. O placere!

[ION IONESCU-BUCOVU]

Mulțumesc simpatica Gerra!

[chindea maria elena]

De care singurătate e vorba - că nu înţelesei?!Din burta balenei poţi zice c-ai înghiţit-o şi nu-i! Şi inima pârdalnica poati să zâcă că-i independentă şî n-are nevoie de ceilalte organe!! Hihihihi - aşe o hi! Am savurat poemul tău - şî te-am şî crezut!:)))) Cu drag, Gerra