Manifestul luminii

[Irina Lucia Mihalca]

Manifestul luminii 

În pustiul deşertului tău 
ai adunat atâtea lacrimi, dar ştii că 
există o lume în care frumuseţea inimii 
se poate uita în oglinda lumii fără să se teamă. 
Când se descoperă încep să se contopească 
în infinitul multicolor al trăirii. 
O altă viaţă, cea adevărată! 

Ţi-au explodat toate simţurile, 
nu mai ştii cine eşti, 
ai impresia că te-ai întors în timp, 
fiecare clipă adânc te răscoleşte 
din cele mai îndepărtate 
şi-nstrăinate trăiri multiplicate 
ce parcă acum au reînviat! 

Mi-ai schimbat traiectoria vieţii, 
frumoasa mea poveste! 
Sunt ca un fulg ce pluteşte atât de uşor, 
nimic întinat nu mai simt în mine, 
îmi redesenezi întreaga panoramă, 
punct cu punct mă-arunci spre nemurire 
şi-mi dai curaj să-ating veşnicia! 

Simt că totul este un început, 
parcă naşterea mea acum se-arată, 
un monstru sacru ai trezit în mine, 
se desface pământul sub picioarele mele, 
mă-nghite cu fiecare respiraţie, 
în mine se-arată o altă fiinţă, 
trăiesc şi zbor spre lume 
cu aripi ce se-ascund în tine. 

Mi-ai luat tot ce am crezut că am 
şi după a ta simţire m-ai refăcut! 
Vino să-mi scrii pe buze, 
cu trupul tău, povestea iubirii, 
străbate prin clipă universul, 
femeie zidită în mine! 
Doamne, de ce ne dai daruri 
ce ne sunt povară? 

Am început să-mi desfac ramurile-n tine, 
am eliberat puterea dinlăuntru, 
în mine s-a născut viaţa! - îmi spui 
în tumultul clipei nestăpânite. 
Nu te zbate, respiră adânc 
şi lasă-te purtat de valul tandreţii! 
Undeva departe, 
bătaia unor aripi taie aerul din noi. 
Dincolo de zidurile înalte 
şi verdele porţilor 
se naşte un transfer îmbătător, 
delicat şi limpede, ce-adie peste noi, 
dincolo de norii gândurilor, 
silabele iubirii ne picură în suflet, 
se naşte acel om 
din îngemănarea inimilor în trup. 

Totul se-aşează de la sine, 
totul vine ca o briza suavă 
ce-ndepartează trecutul, 
amalgam de emoţii 
te leagă fără să simţi legăturile, 
acolo unde 
pământul e suspendat pe nimic. 

Câtă simplitate, şi totuşi, 
câtă încărcătură în acest "a înţelege"! 

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Sofy draga, pentru lectura si alesele impresii.

Cu pretuire si drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Iris, pentru popas si semnul de lectura.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, da Coza, pentru lectura si apreciere.

Cu drag!

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc frumos, Gina, pentru semnul de lectura si caldele impresii.

Cu drag,

Irina

[Sofia Sincă]

Să vezi lumina în întuneric... este o artă și mai ales puterea sufletului, a optimistului. De fapt toată poezia I.L.Mihalca se bazează pe iubire. Și atunci când ea există, lumina își face loc să strălucească.

Un poem profund în genul poetei, între proză și poezie.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Reprezentativ:

silabele iubirii ne picură în suflet, 
se naşte acel om 
din îngemănarea inimilor în trup.

Drag,

da Coza

[gina zaharia]

Încă din titlu arunci lumină peste întregul poem. Este manifestul pe care-l poartă briza la ceasul răsăritului , acolo unde pământul e suspendat de nimic . Și ce adevărat se rotește prin ochii tăi!

Apreciere,

[Irina Lucia Mihalca]

Multumesc, Viorel. Ma bucura regasirea si in acest spatiu.

Cu drag!

[Viorel Croitoru]

Gândurile unui fulg pierdut în veșnicia luminii...

Mă bucur de reîntâlnire dragă prietenă!