Ceața, această voluptoasă-mbrățișare,
ce adâncește misterul din pădure,
mă-ntrepătrunde precum o lumânare
arzând prin timpul orb al blănurilor sure.
E liniștea din ram, doar negura se-aude,
cum nevăzuții zmei își șepuiesc priviri
din rotunjimi de iaz și scorburi de-amintiri...
Poieni își dezvelesc ușor vlăstare crude.
Se contopește-n mâglă și-o pânză de paing,
purtându-și răsfirat minusculi clopoței
de rouă și de vânt. Un clinchet - ding, ding, ding -
reverberează-n luturi și-n somnul unui stei.
Parcă-nlemnesc hulubi și apele din ciuturi,
asemeni unei lumi ascunse-n vizuini
- izvoare nu vorbesc, copacii-mi sunt străini;
Mă-nveșnicesc în alb... Și-n străveziii fluturi.
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, doamnă Cornaciu Nicoleta Ramona, pentru apreciere!
Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, sunt onorat de comentariu!
Prin toamna adâncită de începutul iernii și de starea poetului. De multe ori ai impresia că în jurul tău totul se prăbuşeşte, că aerul devine tot mai apăsător și vrea să te strivească.
Versurile, prin tema naturii cu aspectul ei trist, dezolant reușesc să scoată fiorii lirici și să inducă starea de spirit dorită. Alcătuire la ștachetă înaltă, așa cum și-o impune autorul.
Deosebite aprecieri,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE