Mă locuiesc

[Mihai Katin]

Mă locuiesc doar noaptea, înspre ziuă
Vine un vis să mă arunce-n stradă,
Gunoiul lunii tot grămadă
Îl dau spinării cea de melc, cuvintele alături merg
În faţa zorilor mă plec,
Rămân atunci golit de cuib,
Înalţ ce pot dintr-o privire,
Sunt ca pierdutul fără sfanţ,
Îmi vând căderea din Bizanţ,
Acum mă curăţă de praf un stol de vrăbii,
La fereastră
O fată pune flori în glastră
Şi ochii-mi sunt lalele oarbe,
Mă locuiesc când alţii fură
Din pomul nopţii câte-un vis,
Eretici năzuind famelic
Că pot gusta din paradis,
Când în spirală mă închid
O fată mă aşează-n palmă
Urechea-i să audă cum
Răsun a val doar într-un sens,
Tăcerea nu-i un semn de soartă,
Eu uneori mă locuiesc
Atunci eretic mai încerc
Să te port noaptea-n vis de melc.

[Chris]

foarte frumos, am intalnit imagini deosebite

[Mihaela Popa]

"Tăcerea nu-i un semn de soartă,
Eu uneori mă locuiesc
Atunci eretic mai încerc
Să te port noaptea-n vis de melc."

frumos!

[Floare Arbore]

remarcabil poem. sincere felicitări dragă Mihai.

[Ada Nemescu]

...vis de melc, golit de cuib

zbor pierdut 

lalele oarbe

tu, eretic, locuiești

unde noaptea zorii-și soarbe...

aDa, cu admirație,