Măceşele necoapte

[Vezi blog]

Adun deşertul dintre gânduri
şi râuri repezi de sub gene,
disloc planetele din rânduri
când plouă-n tristele refrene.

Arunc cu stele reci prin valuri
dacă la ţărm e prea târziu,
să-mi pierd destinu-n idealuri,
să te ador, să nu te ştiu.

Mă duc păcate dragi în noapte
visez păduri cu brâu de foc,
când plâng măceşele necoapte
în ramuri fără de noroc.

Încerc să-mi amintesc de soare,
de colţul meu cu cer senin,
s-ascund deşertul sub o floare
de tot ce încă-mi e străin.

[x]

Multumesc Angi pentru lectura, popas si comentariu!

Cu mare drag!

[x]

Multumesc domnule da Coza pentru aprecierea facuta!

Cu pretuire!

[Angi Cristea]

 Metafora măceșelor necoapte seduce lectorul,precum și nota de optimism.  

[Ion Lazăr da Coza]

Mă duc păcate dragi în noapte
visez păduri cu brâu de foc,

Frumoasă imagine.

da Coza

[x]

Va multumesc tuturor pentru popas, lectura si comentarii!

Cu drag si pretuire!

[Corina Militaru]

Minunate versuri! :)

[Sofia Sincă]

Mesajul răbufnește, se revoltă printr-o elegie ce duce sensul spre lipsa de noroc. O poezie aprinsă, sensibilă și afectivă, o vibrație amară.

Am citit cu multă plăcere!

Sofy