Lacrima

[Costel Pirlogea]

Sufletul arde în prăpăstii adânci
doar râuri de lacrimi îl sting,
trecând prin ferestre ce chipu-i ascund
se transformă-n cristale plângând
Chipul fecioarei în ferestre îl văd,
după vitralii sunt chipuri de sfinţi
plângînd odată cu lacrimile lui
când din iubire se scurg.
Limpede, sclipind ca apa de munte
în reflexe albastre de zăpadă pură,
explozii interne cu ploaie de stele
se varsă în lacrima crudă.
Diamantele dorurilor neînfrânate
înnobilează iubirea sfântă,
fascicul de lumină în noaptea rece
lasă mereu o urmă

[Ion Lazăr da Coza]

Luate separat, versurile (poate și frazele) nu sunt rele (ceea ce dovedește oarece „stofă” poeticească), însă alăturate...

da Coza

[Costel Pirlogea]

Mulţumesc pentru indicaţii şi timpul acordat. În lungul drum cineva luminează calea şi direcţia pentru a-mi putea defini modalitatea de exprimare a stărilor şi  a corectitudinii scrierilor .Mulţumesc pentru îndemnul de a scrie în continuare, pentru înţelegere şi răbdare asigurându-vă de toată stima şi consideraţia.

      

[Sofia Sincă]

O tentativă de poezie. Eu nu găsesc nimic, aici ce se poate încadra într-o poezie. Este doar o tentă a unui cântec de jale, de tip popular, unde orice lacrimă sau gând negru se îndreaptă imediat spre cele sfinte, pentru îndurare. Apoi nu are mesaj... este un amalgam.

Nu, așa nu!

Sofy

[Costel Pirlogea]

Fără implicare profundă nu poţi aborda o asemenea temă, însăşi alegerea ei demonstrează implicare; abordarea descriptivă este necesară pt.a nu cădea în patetic.Aşa văd eu lacrima! Şi întotdeauna lasă o urmă adîncă în afectiv.   

Vă mulţumesc pentru sprijin şi îndrumare în efortul de-a găsi formula literară ,prozodică prin care să pot exprima mesajele poetice care au ca scop principal  transmiterea unor stări plăcute , relaxante şi interesante cititorului.

[bolache alexandru]

Ușor povestită această poezie...