Detașare

[Costel Pirlogea]

Închid ochii și văd marea verde
cu valuri care în depărtare pier
o scară uriașă în ceața se pierde
cu trepte urcând până la cer

 

Aud clopote parcă din ceruri venind
unde calugarii sunt deja niște sfinți
ecoul se stinge între brazi plângând 
văd schitul agățat între creste în munți

 

Miroase a rășină risipită prin brazi
pe scoarță văd chipuri de sfinți
stâna miroase a brânza de azi
în plansul mieilor damnați și cuminți

 

Simt zborul de pe o creastă înaltă

visul frumos din noaptea albastră
cu sufletul agațat de o parapantă
"stăpânul lumii" din munții de piatră

 

Smocuri de iarbă culcate de ploaie
au fire virgine care sclipesc în soare
urma torentului curgând în șuvoaie
a creat naturale, multicolore covoare

 

În vegetația verde mă târăsc ascultând
pe covorul de ace mirosind a pământ
în firișorul de apă rătăcit alergând
stă sclipirea crestelor aflate în vânt

 

Și simt apoi linistea după vecernii
încep să văd muntele încet dispărând
doar mirosul mai creează vedenii
deschizând ochii,văd muntele-n gând.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Cu greu, cu greu am reținut acest vers: doar mirosul mai creează vedenii, însă următorul mustește de umor involuntar - deschizând ochii,văd muntele-n gând.

Citește cu voce tare doar rimele. Nu cred c-o să-ți placă ce vei auzi.

Repeți multe cuvinte, ceea ce sugerează vocabular sărac!

da Coza

[Sofia Sincă]

Da, ai dreptate, nu știu ce m-a furat... Ansamblul, dizarmoniile poeziei. Apoi gerunziile îmi taie tot cheful de a mă mai concentra, mai ales când sunt în rime. Poezia nu e greu de refăcut. De studiat prozodia.

Cu prietenie, Sofy!

[Costel Pirlogea]

Marea verde" este de fapt munte în contextul emergent al imaginilor montane descrise."Închid ochii" detasaându-mă de realitatea prezentă retrăind prin simțuri clipe care m-au impresionat cândva.Doresc să transmit cititorului o clipă de relaxare,detașare alături de mine, acesta fiind de fapt mesajul.Prozodia, gerunziul banal și celelalte neajunsuri ale scrierii le voi elimina treptat cu ajutorul dumnevoastră pentru care vă mulțumesc, asigurandu-vă totodată de toată stima și prețuirea mea. 

[Sofia Sincă]

Poezia are nevoie urgentă de corectare a ritmului, a măsurii. Rimele din gerunzii sunt cele mai banale. Ai multe gerunzii care nu fac bine poeziei, în general. Poezia ta este mare... lungă și fadă. Mesajul se rătăcește mereu printre strofe care nu-și au locul potrivit. Ai amestecat marea cu muntele cu aproape tot de pe pământ, într-un mod precar.

Eu zic să citești multă poezie bună și dacă vrei să faci poezie, să fie mai scurtă, de 4-5 strofe maxim, esențializate, cu multe figuri de stil, nu cu gerunzii.

Sofy