La mulți ani Lisiei - Privitori prin hubloul eternității

[chindea maria elena]

memento-mori pe o frunză de lotus

 

în răscrucea clipei

fără procură în mine dezghiocată

răsfoiesc oasele

am plâns bucuriilor toate

sămânța alunecă din albastru în rădăcină de haos

la cumpăna vremilor

ascult vuietul inimii tale

în atomii de sare

 

hieratic mut meridianul pupilei

din ventricul

m-am smuls din hipnoza iluziei

sub paloşul trezirii

îngenunchez

m-aduc la judecata mâinilor tale

în toate vibrez oglinzile

măștile

ființările polimorfe

reverberări de verde codifică pielea

fiecare atingere devine

melodică

 

mă fură iubite abisul când mă uiți preț de-o octavă

 

timpul se zbate să te culeagă

din umbre

în mine râd și țipă falange fosforescente

smerit

deznod intersecțiile cărnii

știu să merg pe conturul fiecărei vertebre

fonemele duhului

devin săgeată

curbura cerului arc

fără geană lipită în ramuri de humă

de orizont țes artere

 

cum altfel să dezleg de mine

rătăcirile

îngrășământ să  le fiu de asfințit răsăriturilor

 

palme de lumină îți leagănă spațiul               

te-ascultă

așa cum numai zborul poate deschide tăcerilor uterul

 

spre a-și risipi semințele

(rugăciune murmurată în pori de trăire)

pun aripi visului

îi extrag cascadele paradoxuri care

te varsă într-un eu așteptat

fără de număr uitat

esenței

sub altă mască recognoscibil mereu

urzicat de pleoapele spațiului

găsitorului

nedefinire mirabilă îi este darul

ochiul care topește plasa de fluturi

și ziduri de ceață

 

carnea răstoarnă în ea însăși chemările focului

asemănările

distanțele se revarsă în aceeași matcă

vatra lutului arde ceruri în vertebre

prezentul

decojește stele din respirul împletirilor noastre

petale de iriși

călărim

păsări mai grele decât genunile

pe care ne odihnim

dorul

 

o aripă colectează văzduhurile

umanitatea schimbă cadența zeică a undei pulsatile

 

în tine părinte ne bem cu

o singură gură

 

desăvârșirea întoarce pulsului arcul

[Vasilisia Lazăr]

Același lucru îți doresc și eu, Denisa! Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc din toată inima mea, Agafia! Întorc, la rândul meu, frumoasa urare!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, dragă Veronica! Toate gândurile mele bune!

[Vasilisia Lazăr]

Da, Sofia, regal de poezie, așa cum mă alintă Gerra aniversare de aniversare. Dă-mi, Doamne, ani, încât să se scrie o carte! Urarea ți-o întorc, dimpreună cu gândurile mele bune!

[chindea maria elena]

Știi Lisia, nu știu de am mai spus-o, eu sunt o ființă vizuală! Eu văd jocuri de culori, energiile cromatice ale ființelor se așează în arhitecturi magice și îmi spun tot felul de povești! Pe acestea eu încerc să le ”traduc” în cuvinte! Las spiritul să zboare, să se scalde, să foreze în tot felul de forme aerate sau solide și să-mi aducă informația brută pe care eu apoi o interpretez metaforic! Epopeea dintre voi doi o știu pentru că sufletul meu de lumină i-a palpat polenul în acea atingere subtilă a veșniciilor noastre îmbrățișate într-o aceeași pulsație, încă de la începutul veacurilor! Este acea ”știință” ce nu-și are rădăcinile în grădinile identității pământești ci în grădinile infinitului, printre mareele magiei! Asta nu înseamnă însă că e mai puțin exactă! Are doar alți termeni de referință! :)))

Mă bucur că te-ai lăsat furată de vraja fotogramelor pe care am reușit să le fac!:))) Din viteză, că evident m-am trezit ieri că... și n-am timp să o lălăi și să visez...... hihihi... zăpăucă, de..... 

Vă îmbrățișez cu tăt dragul pe amândoi!....   

[Vasilisia Lazăr]

Gerra, m-ai lăsat fără cuvinte. O adevărată epopee! Ești genială! Și ce suflet minunat ai!

mă fură iubite abisul când mă uiți preț de-o octavă

Cum de m-ai ghicit atât de bine?

Și apoi ce motto! memento-mori pe o frunză de lotus

Poema ta e rugăciune murmurată în pori de trăire. Mulțumesc! Mulțumesc! Mulțumesc! Ți-am zis că am rămas fără cuvinte...

[gina zaharia]

Mulți ani frumoși ca sufletul tău, Lisia!

Prețuire, dragele mele!

Superbă dedicație!

[Agafia Drăgan]

La multi ani!

[Veronica Pavel Lerner]

Wow! Bravos! 

La multi, multi si fericiti Ani, Lisia!

 

[chindea maria elena]

Hihihi, dragă Sofy, eu n-o mai recitesc pentru că de fiecare dată mai modific ceva!:))) Numa de când am postat-o aici am mai modificat-o de vreo șapte ori! Inclusiv între cele două comuri ale tale! De o țin așa o să blochez site prin lungimea poeziei! Hihihi... Spunea un prieten că eu sculptez versul - da, dar ”sculptura” mea se săvârșește prin adăugare, umplere, curată zăpăceală!... Și de-ai ști cât ador poezia scurtă, minimală!... O să-mi iasă vreodată!!!