La margine de timp

[Valeria Merca]

 

Când neguri calea îi aţin,

Îşi  poartă codru’ pasu'-i lin

În greu suspin.

 

Se duce  vara-n treaba ei,

Purtând stindard parfum de tei

Prin anii mei.

 

Ca dus e sturzul! Şi el… dus!

Dar câte-au mai rămas de spus

Pe boltă,  sus!

 

Albastru  n-o să mai visez,

A  vremii barcă ancorez

Şi-am  să valsez

Pe marea de frunze  rănite,

În pragul toamnei despletite.

[gina zaharia]

Și ai pictat, pe-un val de seară,

Un continent întreg de ceară;

Ba chiar mai mult! :)

Admirație, Adelaide! Ultimele două versuri întregesc decorul.

Drag, 

[Valeria Merca]

Draga mea Sofy,

Iti multumesc pentru revenirea in pagina mea. Nu mi-a fost atat de simplu sa construiesc aceste versuri pentru o creatie, aparent facila. Ii spuneam d-lui da Coza ca astept si alte pareri despre final...si iata, una a venit din partea ta. Intentionat am construit astfel finalul: nu am schimbat ritmul poeziei, doar masura a mai ''crescut'' cu o silaba la cele doua versuri. Am inteles perfect ceea ce am de facut. Voi incerca sa modific in aceeasi nota.

M-am bucurat ca ai rezonat cu al meu cantec...pana intr-un loc!):

Cu aceeasi pretuire si drag,

[Valeria Merca]

D-le, da Coza, voi incepe cu sfarsitul:

*Potrivit unui studiu facut s-a constatat ca femeile își pierd suflul mai repede decat  bărbații atunci când fac efort fizic, iar acest lucru s-ar explica prin mărimea mai mică a plămânilor.):  Daca astfel ati perceput dvs mesajul transmis, nu pot sa ma opun. Sunt curioasa cum au perceput alti cititori finalul. 

*Am scos cratimele mari; nu-si aveau rostul (decat in mintea mea).

*Probabil strofa intai ar trebui refacuta, desi nu e ''de aruncat''. Daca schimb precum mi-ati propus, risc sa ''sfeclesc''(vorba dragei noastre Sofy) ritmul. Voi reflecta.

Va asigur ca Insemne Culturale ramane  pentru mine ''Oglinda in care doar cei puternici au curajul  sa se priveasca!''(cat despre pierderea suflului...nu mai aduceti vorba!): si va mai asigur de

Consideratia mea,

[Sofia Sincă]

Un cântec lin, frumos, curge bine până la ultimele două versuri. Ai rupt tot, ai stricat tot cu acele două versuri. Ai întrerupt ritmul și lejeritatea poeziei, ca și când ai fi tăiat coada cățelului. Te rog să modifici tot în aceeași notă, în același acord...

Sofy

[Valeria Merca]

 Bucuroasa de prezenta ta! Iti multumesc, Ana! 

[Valeria Merca]

Va multumesc, d-le nicolae vaduva, pentru lectura si aprecierea creatiei mele!

[Valeria Merca]

Multumesc, Dorina, pentru prezenta si semnul de apreciere lasat. 

[Ion Lazăr da Coza]

Îşi  poartă codru’ pasu'-i lin > Codrul își poartă pasu' lin (pentru evitarea succesiunii celor două verbe!)

Nu văd rostul cratimelor mari din v10.

Finalul dă impresia că ți-ai pierdut suflul... :(

da Coza