La izvurlu di lângâ cruţsi / La izvorul de lângă cruce (armână-română)

[Irina Lucia Mihalca]

La izvurlu di lângâ cruţsi

Aclo, pi unâ dzeanâ easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru,
Aclo, calilji avursescu şhi omlu îşhi astâmâseaşhti caroţsa,
Si-şheadi, si-discurmi
şhi mutreaşhti tindearea undatâ, dzenurili sh-munţsâli...

Nu easti singuru!
Tu aţsea şhtamâ s-andâmuseaşhti cu tuţs aţselj ţzi furâ,
Aclo - unu locu aleptu - omlu îşhi lasâ minduirili
- unu semnu a anyearili, loclu iu easti cu Dumnidzâ -
Unâ cali câlcatâ la sinurlu dintrâ eţzâ,
Unâ cali cari duţsi spri treaţsiri a arâului ditu dzeanâ.

Aclo, pi un dealu easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru,
Unâ cruţsi cari alini spri Ţserlu dischjisu,
Unu ţseru strâbatut dipriunâ di nouri...

Aclo, omlu si-astâmâseaşhti,
Si-şheadi shi easti tu un chiro, iuva.
Îşhi mutreşhti di-tru punctu elefteriea - unu locu
a mutreari, unu locu a dânâseari – şh-îi acachiseaşhţsi noima,
Unu zboru, unâ mplâtire şhi sâlâghiria - astâsirea, disfâţsearea,
şhi cruţsicâljiuria chirolui “prezentu” şh-a minduiriljei “escu”
tu “escu prezentu”... câlâtoru aoa şhi pi ţseru … ahâtu di firescu!

Aclo, pi unâ dzeanâ easti nâ cruţsi lângâ unu izvuru...



La izvorul de lângă cruce

Acolo, pe un deal este o cruce lângă un izvor,
Acolo, caii obosesc şi omul îşi opreşte căruţa,
Se aşează, se odihneşte
şi priveşte întinderea vălurită, dealurile şi munţii...

Nu este singur!
În acea linişte se întâlneşte cu toţi cei plecaţi,
Acolo - un loc ales - omul îşi lasă gândurile
- un semn al învierii, locul unde este cu Dumnezeu -
Un drum parcurs la graniţa dintre lumi,
Un drum care duce spre cursul râului din zare.

Acolo, pe un deal este o cruce lângă un izvor,
O cruce care urcă spre Cerul deschis,
Un cer străbătut mereu de nori...

Acolo omul se opreşte,
Se aşează şi este pentru un timp, undeva.
Îşi priveşte dintr-un punct libertatea - un loc
al privirii, un loc al opririi - şi-i înţelege esenţa,
Un zbor, o plutire şi eliberarea - fixarea, desprinderea
şi intersecţia timpului “prezent” şi-a gândului “a fi”-
în “a fi prezent”... călător aici şi pe cer... atât de firesc!

Acolo, pe un deal este o cruce lângă un izvor...

[Irina Lucia Mihalca]

Esenta poeziei, inspirata dupa tabloul "Loc" pictat de Stefan Caltia, e mult mai profunda, Sofy.  Putem privi o opera de arta sau citi o creatie in multe trepte de intelegere.

Cu aceeasi prietenie,Irina

[Sofia Sincă]

Epic, mult epic. Tabloul este frumos, cred că este al fiicei tale. Dar tu nu ai făcut altceva decât ai descris-o şi ai explicat ce face trecătorul pe lângă o cruce. Este de fapt ceea ce ştim cu toţii, se reculege... nimic nou.

Cu prietenie, Sofy!