ne jucăm de-a iubirea
pe cățărate
tu pe un pisc eu pe o altă tristețe
mai mare e mila ta
doamne din ce în ce mai puține
prin trecutul meu
nimic nu se compară cu numele
numele tău pe pagina unu
pe pagina un milion
de ani de vor trece
tot acolo sculptat în fiecare celulă din mine
răzbate strigătul
tu
și-o iau de la capăt
tu
nu-mi rămâne nimic
doar numele tău
strivit de privirea-mi goală
tu
și aici se opresc toate
mi-e frică
strig
mi-e groaznic de frică
mereu voi striga
tu
repetare absolut firească
de la primul scâncet la ultimul oftat
ne jucăm de-a iubirea
a ta pe un pisc
(drapel fără țară)
a mea adânc îngropată
într-o lume bizară
Adaugă un comentariu
Joc devenit o constantă a existenței . Periculos!!! Prețuire!
Frumos, Adrian!
O revoltă fără rezultat.
Poezie valoroasă.
da Coza
buna dimi, Gina,reverenta!
pe pagina unu, pe pagina un milion, aceeași flacără...
admirație!
buna dimi,multumesc,Sofia!
Explozie de sentimente, virtuţile iubirii prin fluviul gândului întortocheat cuprins în meandre şi eliberat câte puţin de vreo toană a imaginaţiei, sensibilizată de apelativul ''tu'', adică înspre fiinţa iubită. Jocul de-a iubirea... un joc periculos.
Admiraţie, Sofy!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE