JERTFA VERDE

[OANA STEFAN VALENTIN]

Brazii sunt crunt decapitați, de Crăciun

Ne spun mocnit, poveștile triste la sobă

Fuioarele gri, ce ne amintesc despre fum

De ultimă așchie, din prima nezisă vorbă.

 

Brazii jelesc, uscat, despre verde ce-a fost

Chiar de sunt încărcați de atâta lumină

Bărbierim ultimul deal toporind fără rost

Ne plâng, verde-crud, pădurile fără de vină.

 

Undeva acolo, de sărbători, mai arde încă

Neatentă la focul mocnit, o ultimă casă

După, rămâne cenușa prea caldă și spumă

De genunchi îndoiți, jar de albă mireasă.

 

Brazii sunt troc, acum, despre anii ce vin

Stau semeți și tăcuți în vârf ascuțit de clădiri

Sunt muguri firavi, verzi, de cană cu vin

Brazii aduc iarnă-n pierdutele triste priviri.

 

Brazii, trecută poveste

Ei plâng de sărbătoare

Mult prea târziu!

 

26 12 2012

ȘTEFAN OANĂ

 

[OANA STEFAN VALENTIN]

Va multumesc cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

O poezie eco drăguțică.

[Sofia Sincă]

Versuri cu problemă socială. O versificaţie de fapt a unei probleme stringente cu care ne confruntăm de vreo douăzeci de ani.

Am două probleme, cu două versuri:

Ne spun mocnit, poveștile triste la sobă - în poezie substantivele de regulă se pun nearticulate, prin urmare se cere ''poveşti'' - sună mai liric şi se rezolvă şi o problemă de ritm.

Fuioarele gri, ce ne amintesc despre fum - de fum, mai ales că mai ai o dată ''despre'', poezia nu e la prea mare înălţime... e la mai joasă şi s-ar putea să nu mai crească brazi. :))

Prietenie, Sofy.

[OANA STEFAN VALENTIN]

Drag,Stefan!

[chindea maria elena]

" Bărbierim ultimul deal toporind fără rost

Ne plâng, verde-crud, pădurile fără de vină" din păcate aşa e! Ne cam ardem casa-pământ în care locuim! Da-s optimistă că ne vom trezi la timp! Drag, Gerra