Izbăviri vătămate

[Irimia Valentin]

În pântecul capcanelor de ger

Distilă piramidele tenebre,

Strădania mai rabdă un mister

Să-nmoaie adevărurile-n febre.

 

Revine-n irişi plânset deşucheat

Şi răul se răscumpără de bine,

Spăşirile ce nu s-au întâmplat

Se rup între prefaceri şi destine.

 

Printre geneze crude EA şi EL,

Când se-ntreţese spusul cu nespusul,

Se-ascund în paranteze de oţel

Ca într-un smalţ ce le sugrumă râsul.

 

Nedumeriri au amuţit în nări

Şi taţi şi fii se-ntorc doar în icoane,

Sub spaima de otravă-n călimări

Se scurg lucirile de pe blazoane.

 

[Gabriela Grădinariu]

Natura umană  cu măreția și limitele ei congenitale . Prețuire!

[Ion Lazăr da Coza]

Acest Distilă „cade” greu. E indigest. Sugerez (e doar o sugestie!) sortează.

După tați, neapărat trebuie o virgulă.

Interesantă poezie.

da Coza

[Chris]

Frumos şi meditativ!

[Sofia Sincă]

Meditativă, inteligentă şi înţeleaptă poezie. Versurile deşi sunt scurte, sunt umitor de compacte şi dense de o potrivă. Sita care cerne răul de bine...

Admiraţie, Sofy!