Inscripţie pe o piatră

[Irina Lucia Mihalca]

Inscripţie pe o piatră

Cerul s-a înnegrit de atâtea deziluzii,

frunzele nu mai zboară, timpul

s-a plictisit de sine, de tine, de mine...

Prea obosit să mai strigi, singur şi pustiu eşti,

nu va mai fi nimic, doar morţii ce speră,

nici iarba ce-ai atins, nici lacrima ta,

nici amintirile noastre... Nu va mai fi nimic!

Ochii tăi, ochii mei,

această ploaie rătăcită din noiembrie

într-o zi de primăvară...

În geamuri, imaginea ta va fi spălată,

surâsul meu la fel...

Nu va fi mâine, nici ieri,

În oarbe oglinzi, iubirea noastră va ţipa,

copiii nu vor mai avea părinţi,

nici cerul albastru nu va mai fi,

doar Moartea senzuală ne va zâmbi...

Tot ce construim şi tot ce scriem rămâne,

în rest nişte cruci!

Cruci şi pietre, inscripţii şi ceva litere,

Ascultă timpul lor - picăturile ce curg pe clavirul anilor!

Cruci de lemn, albite de timp, peste movile,

pietre spălate de vreme şi lacrimi,

multe pietre, în multe straturi!

Pietre care zac pe inimi şi le apasă,

fără repaos roţile Timpului se rostogolesc,

Să spargem în două clepsidra

ca din ea să iasă somnul adânc!

Priveşte inima mea cu inima ta...

[Ion Lazăr da Coza]

Mai lipsea corbul din peisaj, dar...

Orice subiect abordezi, știi să-l transformi în poezie de calitate.

 da Coza

[gina zaharia]

Autograf pe inima timpului...

Drag,

[Sofia Sincă]

Poemul pus aşa, într-un chenar seamănă cu un epitaf. De fapt, mesajul tot în acest domeniu este exprimat.

Tot ce construim şi tot ce scriem rămâne,

în rest nişte cruci!

Multă dreptate ai!

Sofy