Imperiu vegetal

[Trandafir Simpetru]

Din punctul unde mă aflam

Se vedea foarte clar, cum fiecare

Se ascundea în celălalt, pe când

Rogojina se întindea peste podele

Ca o femeie plată, şi eu spuneam

Să nu mai vorbim despre morţi. Am citit

Masca unui înger şi îmi vine să plâng

Mă zăpăceşte, mă face să uit cât sunt

M-am scăldat destul, am cedat locul

Era inutil, apoi m-am culcat era linişte

În scorburi numai pe urmă câţiva discutau

Chestiuni personale. Fiecăruia îi plăcea

Propria lui voce pietrificată.

Jos era o sală de biliard ne-am fi putut

Rostogoli printre bile, campionul

Se chinuia şi murea în fiecare zi

Făcea numai puncte, avea o stranie

Perseverenţă dar ce să-i faci

Noi ne-am albit de-atâta spălat

Parcă suntem ceva mai curţi

Decât anul trecut. Picioarele au crescut

Cât au crescut şi s-au oprit

Au zis gata, asta e tot nu ne facem

Nici mai lungi nici mai scurte

Suntem tocmai bune, n-aveau nici urmă

De duioşie le lipsea bunăvoinţa

Aceea entuziastă, caracteristică

Marilor prietenii, le lipsea naivitatea

De a crede că mai există ceva

Sub crusta ritmică unde egalii

Se închideau în letargia lor

De gresie şi de ploaie.

[Sofia Sincă]

Personificare a ''Imperiului vegetal''. Interesant şi mai curat alcătuit poemul.

Am citit cu plăcere, Sofy!