Icoană vie

[Cristina Cretu]

Ca nişte lumânări înalte, pâlpâinde
stau brazii cu frunţile în cer,
în zare, ca o icoană se deschide
vremelnic sufletul meu stingher
şi caută cu ochi de fum o poartă,
iar, de sub piele, aripi argintii dau roată…

[Cristina Cretu]

Mulţumesc frumos, Dolha Paul-Alexandru, pentru semnul de lectură!

[Dolha Paul-Alexandru]

„Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite, 
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând, 
într-un aer mai curat - care e gândul! ”

zicea Nichita în Lauda omului

așa simt și eu brazii, foarte solemni și sacri, când trec printr-o pădure de brazi tăcerea lor e atât de vie și pregnantă încât îmi vine să mă descalț, ca formă de respect:)

Am citit cu drag,

Paul

[Cristina Cretu]

 Va multumesc cu inima, Corina si Alexandru!

[Corina Militaru]

Plăcute versuri! :)

[bolache alexandru]

Am citit cu plăcere!

[Cristina Cretu]

Va multumesc mult, domnule da Coza! Acesta era sentimentul pe care am vrut sa-l zugravesc. Cu respect,

[Ion Lazăr da Coza]

Sufletul față în față cu măreția naturii... Un mic... prea mic pastel.

da Coza

[Cristina Cretu]

Va multumesc din suflet pentru sfaturile Dvs., care imi sunt atat de necesare! Ma inclin!

[Valeria Merca]

Cristina, ai rezolvat cu succes una dintre problemele semnalate. Dat fiind faptul că rima o definim că fiind acea potrivire a sunetelor de la sfârşitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată, îţi recomand, pe viitor, în creaţiile tale să ţii seama de acest aspect; în textul tău, spre exemplu, în cazul cuvintelor poartă şi roată , ultima vocală accentuată este ''a'', însă sunetele de la sfârşitul versului nu coincid; poartă poate să rimeze cu soartă, toartă, moartă etc. Sper că m-am făcut înţeleasă.
Cu drag,

[Cristina Cretu]

Va multumesc mult, doamna Valeria! Sper ca acum a iesit mai bine. Aveti respectul meu!