Hoţul de lumină

[Nikol MerBreM]

Când te-am zărit
Rătăceai damnat
Prin bazarul nopţii
Amanetaseşi luna demult
Pe cioburi de oglinzi
Prieten bun îţi era asul de pică
Aveam în lacrimă stele cuminţi
Şi-n fiecare zâmbet
O candelă
Ai întins mâna
Căuş am făcut palmele
Şi însetat ai sorbit
Ajunge!
Am strigat.
Mă doare!
Atunci furios
Mi-ai sărutat
Buzele, gâtul, tâmplele
Şi-ai sorbit din nou
Ajunge...
Spuneam tot mai stins
Spre dimineaţă
Din mine se scurgeau
Ultimii stropi de lumină
Rătăcesc prin bazarul nopţii...

[Nikol MerBreM]

Vorba aceea, numai în lacuri cu noroi cresc nuferi :). Măcar de-ar creşte :))! Vă mulțumesc pentru observarea bazarului nopții, doamna Merca!

[Nikol MerBreM]

Oh, Paul, să fie aşa? Dacă aş mai putea vedea şi eu o fărâmă de cer în fântâna asta de o las pradă hoților la drumul mare, m-aş gândi că nu e în zadar!

Care să fie calea când dai de suflete chinuite?! Fight or flight? Obişnuiam să cred că e bine să lupți, să reziști până dimineață...

Mi-a plăcut mult "ia luminoasă", o să îmi imaginez că are puteri magice :)) şi o s-o port de câte ori stropii de lumină îmi par a fi ultimii :)!

[Nikol MerBreM]

Să vă fie de bine, doamna Angelina :), mai poftiți :)! Dumneavoastră sunteți oricum dintre cei care înmulțiți lumina...

[Nikol MerBreM]

Doamna Sofy, vă mulțumesc! Da, e consumator şi trist mixajul dintre iubirea (?) vampirică (fie şi doar din partea unui vampir de energie şi lumină) şi altruism (cine ştie, poate şi acesta un pic cam mult).

[Valeria Merca]

Bazarul nopții, hrană pentru poezie.

drag popasul, Nikol!

[Dolha Paul-Alexandru]

Minunată poezia, stările expuse cu atâta migală parcă ai fi croșetat o ie luminoasă. Dacă n-ar fi fost ultimul vers aș fi zis : Totul e să reziști până dimineață... dar ultimul vers m-a făcut sa îmi dau seama că nici el nu a ieşit din întuneric.
Din prisma hoţului poezia ta mi-a amintit de versurile lui Păunescu:
dintr-o fântână nu s-ar putea bea
dacă nu s-ar oglindi
un pic de cer în ea

Şi în tine se oglindeşte un pic mai mult.
Cu drag,
Paul

[Nădejde Angelina]

Am trecut şi am furat din lumina cuvintelor tale!

[Sofia Sincă]

Discursul liric se desfăşoară într-o stare deprimantă printre simboluri celeste, supuse umilinţei prin pierderea mai bine zis transfer a ceea ce este mai important, lumina din ochii a ceea ce a iubit. Altruism. Și mai am în minte iubirea vampirică.

Foloseşti cuvinte cutremurătoare în profunzimea surdă şi anostă a trăirii.

Am citit și am admirat,

Sofy