haiku (16 - 18)

[Dinca Valerian]

copacul umbros
tata dejugă boii -
pe frunte sudori

    ** 17 **

răsărit în câmp
semințele din brazdă -
palmele tatei

   ** 18 **

baie de rouă
prin iarba aplecată -
un arici cu țepi

[gabriel cristea]

Elementul tradițional purifică imaginea.

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazăr (da Coza) Multumesc pentru comentarieu si apreciere. Imi dati un pic de curaj.

[Vasilisia Lazăr]

Mie astea îmi plac. Nici eu nu sunt mare cunoscătoare de haiku, dar sunt trei instantanee reușite.

[Dinca Valerian]

@ Chris  Multumesc pentru aprecieri

[Chris]

sunt trei imagini frumoase

[Dinca Valerian]

Multumesc pentru comentariu si sfat, doamna Valeria Merca. Intr-adevar, fara virgula arata altfel. Si tepii ridicati ai ariciului printre iarba aplecata ar merita o reformulare. Dar ma tem, ma tem de metafora?

[Valeria Merca]

Nu se pun semne de punctuație la haiku. Era vorba de două imagini. În primele două texte aveți câte trei, dovadă că ați folosit virgula. Acestea, în opinia mea trebuie reformulate. Și în cazul ultimului text, nu este decât un tablou din natură care nu stârnește imaginația/ curiozitatea cititorului.

Cu toate acestea, al doilea se apropie totuși de poezia haiku. Renunțați la virgula de acolo. Like pentru haiku 17! :)

[Dinca Valerian]

Multumesc pentru timpul si atentia acordate. Din cate citesc, la haiku tocmai metafora este cel mai imputabil lucru. Se recomanda o exprimare simpla, descriptiva, o poza care prezinta o situtie neasteptata, surprinzatoare, contradictorie, care te pune pe ganduri. Ma straduisc sa evit metaforele. Ramane de vazut daca voi reusi mai mult.

[Sofia Sincă]

Știu eu? Dacă era Ion da Coza știa precis. Primele două mi se par așa și așa... Deoarece, de obicei subiectele se referă la natură, plante, flori, insecte. Dar este atât de vast, acum, acest câmp de haiku, încât eu doar citesc și mă bucur de metaforă și las pe alții, mai cunoscători, să spună dacă e bine sau nu.

Știi... eu cu proza mai mult și cu poezia în vers liber.

Am citit cu plăcere,

Sofi