Gwydion

[Ardieleanu Mioara]

Privesc zarea!
Licurici sfidând povestea
Și spirale tremurânde
În pictograma
Stăpânului de galaxii,
Aprind cerul, Calea Lactee
Și-un adânc al patimii...
Așezându-mă pe-o piatră,
Înrourată de destin,
Ascult murmurul luminii
Și al umbrelor prin spinii
Pătimași de sindrofii...
Îmbrățișându-l pe Gwydion,
Axion al lumii mele,
Magul clipelor și-al mâinii
Ce-mi trezește toți fiorii
Într-o tainică visare,
Sărut stele căzătoare
Și o buză prea flămândă,
Joc al umbrelor prin tindă...
Ce mă-mbată?
Chiar nu știu!...ba o roză,
Ba un glas uitat de Eros prin pustiu
Sau să fie roua unui gând
Ștrengar, târziu?
Îi citesc din ochi cuvântul

Ce se joacă asemenea ca vântul

Cu făptura mea aprinsă;
Calea către inimă-i deschisă!
Cartea aștrilor cerești
O ascult când îmi dorești
Floarea veșniciei din povești...
Coboară Luna de pe cer,
Soarele răsare iar,
Clipele se pierd,
Raiul, într-un caier,
Cui mai pot să-l cer?

[Chris]

Ce se joacă asemenea ca vântul - ce se joaca precum vantul, asa imi vine sa citesc

poemul pare un monolog din "Visul unei nopti de vara"

citit cu placere,

[Valeria Merca]

Subscriu remarcilor făcute de Sofia (utilizarea substantivelor la cazul genitiv).  În rest,  poezia place.

[Sofia Sincă]

Un discurs al clipelor de mulțumire sufletească, reverii ascunse de umbre, totuși. Gândul lasă porţita deschisă dorinţelor și visurilor vechi, spre zboruri paradisiace.

Prea multe genitive - al patimii, luminii, al lumii, al mâinii, al umbrelor  -  și prea multe substantive articulate cu articol hotărât - cerul, spinii, sindrofii, fiorii, cuvântul, vântul. O tentă ușoară spre rimă, însă nu cred că ai pretenția ca articolul hotărât să fie considerat rimă. În poezie sunt mai cochete substantivele nearticulate.

de destin,- evită astfel de asocieri. Sunt considerate cacofonii.

știu!...ba o roză, - între orice semn de punctuație și cuvântul următor se lasă pauză. știu!... ba o roză, 

Ce se joacă asemenea ca vântul - începând cu acest vers ritmul se schimbă. Ce urmează face parte din alt text. Era mai bine să se termine înaintea lui poemul, ar fi mai misterios. Însă tu hotărăști.

In general e un poem bun.

Sofi

[Mihaela Popa]

frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Frumos!

[gabriel cristea]

Minunat sincretism! Invocarea lui Gwydion, cel născut din arbori, în mitologia celților,  și a lui Eros, zeul iubirilor elene - ca un corolar al lăuntricului liric. Bine ați venit! 

[Ardieleanu Mioara]

Mulțumesc frumos Gabriel Cristea! Bine v-am găsit!