Grăunte de lumină

[Nădejde Angelina]

Cine sunt eu...  mă-ntreb adeseori,
Grăunte de lumină încolţit
Pe-un bulgăre de viaţă în ninsori,
Pierdut printre genuni,  în albul infinit.

Am strâns în palme lacrima luminii
Tot alergând desculţă  după viaţă
Şi şchiopătând prin iedera minciunii
Am exersat căderi fără speranţă.

Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,
Păcat neînţeles, simţit din greu,  
Scrâşnind din dinţi, luptam cu disperarea,
Dar m-a luat în braţe Dumnezeu.

Şi arătându-mi calea sprea Lumină,
Mi-a fost de ajuns, reînvaţasem mersul
Prin praful lumii, veşnic clandestină
Aflat-am vieţii —tainele şi sensul.

Şi braţ la braţ cu temeri infinite
Băteam timidă-n uşa poeziei,
Cu un mănunchi de gânduri înflorite
Am renăscut la umbra veşniciei.

[Nădejde Angelina]

Domnule Leşe, vă mulţumesc! Succes şi dumneavoastră!

[Mihaela Popa]

cald și frumos mesajul tău, Angi!

drag

[Valeria Merca]

Mi-au mers la inima aceste versuri. Mici probleme de versificatie la prima strofa.

O poezie scrisa cu daruire si simtamant.

Frumos, Angelina!

[Enea Gela]

Așa este, întrebări care lovesc liniștea fiecărei zile..