Golul vieţii

[Stanescu Valentin]

Secunda ceasului din turn îngână paşii mei din drum,

tăcerea veştedului câmp toarce fuior pe înnoptat

iar firul plin de amintiri se-ncurcă-n clăile de fum

ce par stafii ieşind din horn, de vânt aduse dinspre sat.

 

Mă-nchid în mine şi ignor noi umbre care îmi apar

şi inundă-a mea retină, pun un cânt fără cuvinte

şi-mi strâng haina mai aproape, chiar de pare în zadar, unde-i frumuseţea zilei ce se stinse mai-nainte?

 

Lin alunec înspre noapte, nu-s nici stele să m-asculte,

pe sub tălpi frunza trosneşte şi-o-nconjoară mucegaiul, frigul ca un nor coboară, umed umple goluri multe,

mă cuprinde nemişcarea, dau să ţip mi-a pierit graiul.

 

Bezna-n jur scursă-n durere ca o iederă mă prinde,

stau să judec ce se-ntâmplă când m-aşez pe-o piatră rece vrând s-adorm în rătăcire, fără apă şi merinde,  

măsurând tot golul vieţii care dur prin mine trece...

[Valeria Merca]

O revenire pe text ar fi benefică. 

[Sofia Sincă]

Autorul își cântă singurătatea, povestid-o.

Însă sunt multe erori. Doar prima strofă este corectă grafic. Celelalte au câte un vers lung, aiurea. Se încearcă o rimă simplă, facilă, dar incorectă de cele mai multe ori. Apoi, punctuația, dacă se folosește, ea trebuie să fie corectă pe tot parcursul textului.

Ex: strofa doi este pusă sub semnul întrebării, însă formularea ideii este enunțiativă.

Prin urmare, rog a se reface textul corect.

Sofi