Fiică de țăran

[gina zaharia]

 

Mă-ntorc ca soarele în zori

Când se ridică dintre nori,

Mă-ntorc din când în când în sat,

În satul meu îndepărtat,

 

Și mă așez lâng-o fântână

Cu zid din piatră și țărână,

Și ore-ntregi nu mă ridic

De teamă vraja să n-o stric.

 

Mai trece câte-un căldărar

Cu pasul liniștit și rar...

De unde vine, un’ se duce

Să-și plimbe-n brațe sfânta cruce

 

Știe doar el, eu tac și-ascult

Inima clipei de demult,

Inima satului din care

Ne-a împărțit câte-o cărare

 

Și-o iau cu mine peste tot,

Că doar așa mai simt că pot

Să-not ca peștele-n ocean,

Eu, veșnic fiică de țăran.

 

[gina zaharia]

Dinca Valerian, Ada Nemescu,  Corneliu Neagu, Valeria Merca, vă mulțumesc!

[Valeria Merca]

Superb. Am rezonat cu emoția transmisă. Să fii "Fiică de țăran" este un privilegiu, dar și un drag moment de lectură!

[Corneliu Neagu]

Deși am perceput diferențe de silabe în măsura versurilor, poezia curge frumos și își păstrează vraja pe care autoarea vrea să o treacă intactă, din strofă în strofă...Și chiar reușește! Gând bun din partea mea, cititorul!

[Ada Nemescu]

Emoţionant de dulce şi firesc!

*De unde vine, un’ se duce

Să-și plimbe-n brațe sfânta cruce

 

Știe doar el, eu tac și-ascult

Inima clipei de demult*

cu drag, aDa 

[Dinca Valerian]

Locul de origine isi lasa amprenta asupra fiecaruia - Ne-a împărțit câte-o cărare-. In masura in care aceasta amprenta devine o legatura fara de care nu te simti intreg, intoarcerea la radacini este necesara si reconfortanta. Am citit cu placere.